lucru

LÚCRU, lucruri, s.n. I. Tot ceea ce există (în afară de fiinţe) şi care este conceput ca o unitate de sine stătătoare; obiect. ♢ Lucru în sine = noţiune a filozofiei lui Kant desemnând realitatea obiectivă, existentă independent de cunoaşterea noastră, care, deşi percepută sub formă de reprezentare, nu poate fi cunoscută în esenţa ei. (jur.) Lucru imobil (sau nemişcător) = lucru care, în mod natural sau prin voinţa omului, nu poate fi strămutat dintr-un loc într-altul. Lucru mobil (sau mişcător) = lucru care poate fi strămutat dintr-un loc într-altul. ♢ expr. Lucru rău (sau prost), se spune, familiar, unei persoane (sau despre o persoană) de care suntem nemulţumiţi sau care nu e bună de nimic. ♦ Bun care aparţine unei persoane sau unei colectivităţi; p. gener. obiect, bun. II. 1. Activitate (fizică sau intelectuală) întreprinsă pentru realizarea unui scop; muncă, treabă; acţiune, faptă. ♢ Front de lucru = porţiune dintr-o construcţie la care lucrează concomitent mai multe formaţii de lucru, echipate cu materialele şi utilajele necesare. ♢ loc. adj. De lucru = a) în care se lucrează. Zile de lucru; b) cu care se lucrează, folosit la treabă. Haine de lucru; c) întrebuinţat la lucru, folosit într-o activitate. Metodă de lucru. ♢ expr. A avea de lucru = a) a avea treabă, a fi (foarte) ocupat; b) A avea o ocupaţie, a fi în slujbă; c) (reg.) a avea de luptat, a avea dificultăţi (cu cineva). A nu avea de lucru = a) a nu avea, a nu găsi ce sau unde să muncească; b) se spune când cineva nu-şi vede de treabă sau face un lucru nelalocul lui, nepotrivit. A pune (pe cineva) la lucru = a sili (pe cineva) să muncească. A-şi face de lucru (cu cineva sau cu ceva) = a) a-şi pierde vremea cu o treabă lipsită de importanţă sau cu o persoană care creează dificultăţi; a părea că lucrează; b) a-şi crea singur încurcături. A fi în lucru = a fi în curs de fabricare, de executare, de elaborare. Lucru în (sau pe) bandă = organizare a producţiei în care obiectele de realizat se deplasează (continuu sau cu intermitenţă) cu ajutorul unei benzi rulante. Lucru în lanţ = mod de organizare a producţiei în care obiectul care se lucrează se deplasează ritmic în raport cu echipele specializate de muncitori. (ist.) Lucru domnesc = obligaţie pe care o aveau în evul mediu ţăranii dependenţi din ţările române şi care consta în prestaţii de muncă în folosul domnitorului. (fiz.) Lucru mecanic = energie dezvoltată de o forţă care acţionează asupra unui corp, egală cu produsul dintre componenta forţei care acţionează asupra corpului în direcţia deplasării punctului ei de aplicaţie şi mărimea acestei deplasări. 2. Ceea ce se efectuează, rezultatul muncii. III. 1. Chestiune, problemă. 2. Situaţie, fapt, fenomen; (la pl.) întâmplare, eveniment. ♢ expr. Lucru de nimic = fapt lipsit de importanţă, ceva fără însemnătate. Lucru mare = a) ceva rar, deosebit, realizare de valoare; b) (adverbial; cu valoare intensivă) S-a necăjit lucru mare; c) (determinând un adjectiv, îi dă valoare de superlativ) Frumos, lucru mare. – Din lucra (derivat regresiv).

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



LÚCRU s. 1. obiect, (înv.) materie, unealtă. (Fiinţe şi lucruuri.) 2. muncă, treabă, (rar) lucrare, (reg.) meşteşug, (înv.) deală, laboare. (A făcut un lucru de calitate; s-a apucat de lucru.) 3. v. activitate. 4. v. faptă. 5. v. problemă. 6. v. chestiune. 7. v. întâmplare. 8. (fiz.) lucru mecanic = (ieşit din uz) travaliu.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



lúcru s. n. (sif. -cru), art. lúcrul; pl. lúcruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



LÚCRU lucruri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). lucrurile din casă. ♢ lucru prost (sau rău) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, muncă pentru a realiza ceva. ♢ Zi de lucru zi în care se lucrează. lucru manual a) lucru de mână; b) obiecte lucrate de mână. Metodă de lucru metodă folosită în procesul muncii. A avea de lucru a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furcă cu cineva. Nu e lucru curat e ceva la mijloc. lucru mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei maşini care funcţionează cu transmisii mecanice; b) lucru făcut în mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o soluţie; chestiune; problemă. 5) Întâmplare care a avut loc în realitate; fapt; eveniment. ♢ lucru de nimic lucru fără însemnătate. Mare lucru a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neînsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX