interdependenţă

interdependenţă
INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc. ♦ Categorie a dialecticii care desemnează totalitatea formelor de legătură dintre obiectele şi fenomenele naturii, ale societăţii şi ale gândirii. – Din fr. interdépendance.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

INTERDEPENDÉNŢĂ s. (FILOZ.) legătură universală.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

interdependénţă s. f., g.-d. art. interdependénţei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INTERDEPENDÉNŢĂ f. Dependenţă reciprocă (dintre diferite fenomene sau obiecte); corelaţie; corespondenţă. [G.-D. interdependenţei] /<fr. interdépendance
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

INTERDEPENDÉNŢĂ s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între fenomene, acţiuni etc. [cf. fr. interdépendance].
Trimis de LauraGellner, 05.08.2006. Sursa: DN

INTERDEPENDÉNŢĂ s. f. legătură şi condiţionare reciprocă între sisteme, fenomene, procese etc.; intercondiţionare. (< fr. interdépendance)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • interdependénţã — s. f., g. d. art. interdependénţei …   Romanian orthography

  • corelaţie — CORELÁŢIE, corelaţii, s.f. 1. Relaţie, legătură reciprocă între două sau mai multe lucruri sau fenomene; relaţie în care unul dintre termeni nu poate exista fără celălalt. 2. Dependenţă reciprocă, relaţie a două fenomene sau procese între… …   Dicționar Român

  • geocancerologie — GEOCANCEROLOGÍE s.f. Disciplină care studiază evoluţia cancerului în interdependenţă cu alimentaţia şi clima (2). [pr.: ge o ] – Din fr. géocancerologie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GEOCANCEROLOGÍE s. f. disciplină care studiază… …   Dicționar Român

  • intercondiţionare — INTERCONDIŢIONÁRE, intercondiţionări, s.f. Legătură şi condiţionare reciprocă între lucruri, fenomene, procese etc.; interdependenţă. [pr.: ţi o ] – Inter1 +condiţionare. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  intercondiţionáre s. f., g.… …   Dicționar Român

  • sincronism — SINCRONÍSM, sincronisme, s.n. Existenţa în acelaşi timp sau desfăşurarea paralelă a două sau a mai multor fapte, fenomene sau evenimente; simultaneitate. ♢ Sincronism sonor = simultaneitate a înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor, în… …   Dicționar Român

  • combinat — COMBINÁT2, Ă, combinaţi, te, adj. Care este alcătuit din mai multe elemente diferite; care formează o combinaţie. ♦ spec. (chim.; despre substanţe) Compus. ♦ (Substantivat, f.) Probă sportivă complexă (de schi). – v. combina. cf. fr. c o m b i n… …   Dicționar Român

  • complex — COMPLÉX, Ă, complecşi, xe, adj., s.n. 1. adj. Format din mai multe părţi; care îmbrăţişează, care întruneşte în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr… …   Dicționar Român

  • corespondenţă — CORESPONDÉNŢĂ, corespondenţe, s.f. I. 1. Schimb (regulat) de scrisori între două sau mai multe persoane. ♦ Totalitatea scrisorilor schimbate între două persoane. ♦ Conţinutul unei scrisori. 2. Relatare a faptelor petrecute într o localitate,… …   Dicționar Român

  • determinism — DETERMINÍSM s.n. Teorie, concepţie potrivit căreia fenomenele sunt generate de înlănţuiri de cauze şi efecte, prin condiţionări şi legităţi prin interacţiuni necesare şi repetitive. – Din fr. déterminisme. Trimis de IoanSoleriu, 01.09.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • dualism — DUALÍSM s.n. 1. Concepţie, doctrină care consideră ca principiu al existenţei două elemente diferite şi ireductibile, materia şi spiritul. 2. (impr.) Dualitate. 3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr o uniune personală între… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”