huţupi

huţupi
huţupí, huţupésc, vb. IV refl. (reg.) a se opinti.
Trimis de blaurb, 29.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • hutupi — HUTUPÍ, hutupesc, vb. IV. tranz. (reg.) A mânca cu lăcomie (şi urât); a înfuleca. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hutupí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl …   Dicționar Român

  • hâţ — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o mişcare bruscă şi rapidă, când cineva apucă, smuceşte sau trage ceva. ♢ expr. Hâţ în sus, hâţ în jos sau hâţ în dreapta, hâţ în stânga, arată sforţările, încercările numeroase şi diverse pe care le… …   Dicționar Român

  • hutupală — HUTUPÁLĂ s.m. (reg.) Epitet dat unui om lacom; mâncău. – Din hutupi + suf. (e)ală. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  HUTUPÁLĂ s. v. mâncăcios, mâncău. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • înfuleca — ÎNFULECÁ, înfúlec, vb. I. tranz. (fam.) A mânca lacom şi repede, a înghiţi pe nerăsuflate. [var.: înfulicá vb. I] – lat. infollicare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNFULECÁ vb. (reg.) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”