gălbează

gălbează
GĂLBEÁZĂ, gălbeze, s.f. 1. Vierme parazit care trăieşte în căile biliare ale ovinelor şi bovinelor (Fasciola hepatica). 2. Boală de ficat a ovinelor şi a bovinelor, provocată de gălbează (1). 3. Numele a patru specii de plante parazite din familia cucutei: a) Cuscuta trifolii; b) torţel (Cuscuta campestris); c) torţel (Cuscuta epithymum); d) torţel (Cuscuta europea). – cf. alb. k ë l ' b a z ë , g ë l ' b a z ë.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GĂLBEÁZĂ s. 1. v. fascioloză. 2. v. torţel.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

gălbeáză s. f., g.-d. art. gălbézei; pl. gălbéze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GĂLB//EÁZĂ gălbeazăéze f. 1) (la erbivore, mai ales la oi) Boală a ficatului provocată de un parazit. 2) Vierme parazit care trăieşte în căile biliare ale erbivorelor şi provoacă această boală. /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

gălbeáză (gălbéze), s.f. – 1. Boală a ovinelor. – 2. Plantă (Marchetia polymorpha). – var. călbează. Mr. gălbadză. lat. clāvĕlla, cu metateza *calvella › *călbea şi cu suf. -ză, cf. fr. clavelée "boală, dropică", it. chiavello (Battisti, II, 896). Compunerea cu -ză este curentă în rom., cf. cinteză, pupăză, spetează, sfîrlează, etc. Schimbarea c › g, care apare frecvent la iniţială, pare a indica o confuzie cu galben. În sfîrşit, numele plantei se datorează întrebuinţării ei în medicina populară cf. sp. hepatica. Se consideră în general că etimonul cuvîntului este alb. gëljbazë sau këljbazë (Cihac, II, 717; Meyer 222; Puşcariu 696; Philippide, I, 256 şi II, 702; Pascu, II, 220; DAR; Capidan, Raporturile, 530; Candrea; Scriban; Rosetti, II, 113); însă alb. nu a fost explicat pînă în prezent şi rezultatul lui pare a indica un împrumut din rom. În aceeaşi situaţie se află ngr. ϰαλμπάτσα (Meyer, Neugr. St., II, 75; Murnu, Lehnwörter, 26), şi săs. galbiaze. Legătura cu chelbe, sugerată de DAR, nu este evidentă. Pentru Lahovary 327, este vorba de un cuvînt anterior indoeurop. Der. gălbeji (var. gălbezi, călbeji, călbezi, îngălbeji), vb. (a se înbolnăvi de dropică; a deveni palid, a se îngălbeni), în al cărui al doilea sens a intervenit o încrucişare cu galben; gălbenos (var. gălbăjos, gălbăcios, călbejos), adj. (bolnav de dropică; palid, galben); gălbejoasă (var. gălbejeală), s.f. (gălbeneală); gălbăşoară s.f. (plantă, Lysimachia vulgaris). După Scriban, der. s-ar explica mai bine plecînd de la galben, cu schimbare de suf. galbĭnus › galbĭdus; însă această ipoteză nu pare corectă.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • gãlbeázã — s. f., g. d. art. gãlbézei; pl. gãlbéze …   Romanian orthography

  • gălbeji — GĂLBEJÍ, gălbejesc, vb. IV. refl. (pop.) A deveni palid, tras la faţă. – Din gălbează (cu sensul după galben). Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gălbejí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gălbejésc …   Dicționar Român

  • distomatoză — DISTOMATÓZĂ, distomatoze, s.f. (med.) Boală determinată de infestarea omului cu diferiţi distomi; p. restr. gălbează (2). – Din fr. distomatose. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  DISTOMATÓZĂ s. v. fascioloză. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • fascioloză — FASCIOLÓZĂ s. (med. VET.) distomatoză, gălbează. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  fasciolóză s. f. (sil. ci o ), g. d. art. fasciolózei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  FASCIOLÓZĂ s.f. Boală de natură… …   Dicționar Român

  • gălbejos — GĂLBEJÓS, OÁSĂ, gălbejoşi, oase, adj. (Rar) Gălbejit. – Din gălbeji + suf. os. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM  gălbejós adj. m., pl. gălbejóşi; f. sg. gălbejoásă, pl. gălbejo …   Dicționar Român

  • Origin of the Romanians — History of Romania This article is part of a series Prehistory …   Wikipedia

  • κλαπάτσα — και χλαπάτσα, η κοινή ονομασία τής νόσου τών μηρυκαστικών διστομίαση. [ΕΤΥΜΟΛ. < αρωμουν. (κουτσοβλάχ.) galbeatsa ή ρουμ. gălbează] …   Dictionary of Greek

  • buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate …   Dicționar Român

  • cercar — CERCÁR, cercari, s.m. Larvă a gălbezii (gălbează), care trăieşte în apă şi care devine adultă în organismul vitelor cornute, unde pătrunde o dată cu hrana. – Din fr. cercaire. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  cercár s. m., pl.… …   Dicționar Român

  • coacăză — COÁCĂZĂ, coacăze, s.f. Fructul comestibil al coacăzului, în formă de bobiţe roşii, cu gust acrişor, dispuse în ciorchini; pomuşoară. – cf. alb. k o k ë z ë. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COÁCĂZĂ s. (bot.) (reg.) dârmoz, drimoc,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”