găbui

găbui
GĂBUÍ, găbuiesc, vb. IV. tranz. (pop.) A găbji. – cf. v. rus. g a b a t, ucr. h a b a t y.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

GĂBUÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua, prinde.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

găbuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. găbuíesc, imperf. 3 sg. găbuiá; conj. prez. 3 sg. şi. pl. găbuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A GĂBU//Í găbuiiésc tranz. pop. v. A GĂBJI. /<ucr. habatj
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

găbuí (-uésc, găbuít), vb.1. A prinde, a apuca, a înhăţa. – 2. A găsi, a descoperi. – var. (Mold.) găb(ă)şi, găpşi, găbji, ghibui, (Munt.) dibui. sl. (rus.) gabati "a hăitui" (DAR), cf. pol. gabać "a prinde"; este însă evident că acest cuvînt a fost tratat ca o creaţie expresivă, după cum se poate vedea în var. sale. Celelalte explicaţii nu coincid. După Iordan, BF, II, 195, forma de bază ar fi găbji, din tc. kabz "acţiunea de a prinde" şi găbui ar proveni din încrucişarea lui găbji cu dibui. Miklosich, Slaw. Elem., pleca de la ghibui, din sl. gybati "a îndoi", al cărui semantism nu se înţelege. Dibui, vb. (a găsi, a descoperi, a afla; a reuşi, a nimeri; a tatona, a pipăi pe bîjbîite; a căuta pe bîjbîite) este fără îndoială acelaşi cuvînt (cf. Tiktin şi Scriban), ale cărui sensuri le cuprind pe cele ale verbelor găbui şi pipăi. S-a explicat prin rut. dybaty (Berneker 248; Skok 67), prin bg. deb(n)jă "a se strecura" (Candrea, GS, VI, 323; Candrea; Scriban); sau prin tc. debb "acţiunea de a tîrî" (Moldovan, 425). Der. gabje, s.f. (Mold., mînă, pumn); gabor, s.m. (arg., poliţist, agent), asociere ironică a ideii de "a prinde" cu numele propriu Gabor; dibuială, s.f. (acţiunea de a dibui); dibuitor, adj. (care dibuieşte); ghibosi, vb. (a hăitui; a strînge, a bate, a părui), cu var. ghigosi, formate cu suf. expresiv -osi. cf. gîmba.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • gâmba — gâmbá, gâmb, vb. I (înv.) a apuca, a prinde, a găbui. Trimis de blaurb, 12.05.2006. Sursa: DAR  gîmbá ( b, át), vb. – A surprinde, a lua prin surprindere. – var. agîmba, ingîmba. Pare a fi rezultatul unei interpretări expresive a lui găbui, care …   Dicționar Român

  • găbji — GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. tranz. (pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăţa, a găbui. ♦ A fura. – cf. g ă b u i. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂBJÍ vb. v. apuca, înhăţa, înşfăca, lua,… …   Dicționar Român

  • găbuire — GĂBUÍRE, găbuiri, s.f. (pop.) Acţiunea de a găbui şi rezultatul ei. – v. găbui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  găbuíre s. f., g. d. art. găbuírii; pl. găbuíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • înhăţa — ÎNHĂŢÁ, înháţ, vb. I. tranz. A apuca (pe cineva sau ceva) cu violenţă, repede şi pe neaşteptate; a înşfăca. – În + haţ. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNHĂŢÁ vb. a apuca, a înşfăca, a lua, a prinde, (pop. şi fam.) a căpui, (pop.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”