fluiera

fluiera
FLUIERÁ, flúier, vb. I. intranz. I. 1. A emite un sunet asemănător cu al fluierului (1) sau o combinaţie (melodică) de sunete, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. ♢ Compus: fluieră-vânt s.m. invar. = om care îşi pierde vremea, care umblă haimana. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului (1). ♦ tranz. (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-şi manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluierături. 2. A cânta din fluier (1). 3. A emite sunete ascuţite întrebuinţând un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuţit şi puternic; a şuiera. [pr.: flu-ie-] – Din fluier.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FLUIERÁ vb. v. şuiera.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

fluierá vb., ind. prez. 1 sg. flúier, 3 sg. şi pl. flúieră
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FLUIERÁ1 flúier intranz. 1) A cânta din fluier. 2) A scoate sunete pătrunzătoare cu un instrument special (pentru a semnaliza ceva). 3) A produce un sunet, suflând printre buze sau printre degetele băgate în gură. 4) (despre păsări) A scoate sunete asemănătoare cu ale fluierului. 5) (despre vânt, furtună etc.) A produce un zgomot ascuţit şi continuu; a şuiera. [Sil. flu-ie-] /Din fluier
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A FLUIERÁ2 flúier tranz. 1) A cânta prin fluierat. fluiera o melodie.Fluieră-vânt calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umblă fără rost; pierde-vară. 2) A trata cu fluierături (manifestând nemulţumire, dezaprobare). [Sil. flu-ie-] /Din fluier
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

fluierá (flúier, át), vb.1. A scoate un sunet asemănător fluierului. – 2. A cînta din fluier. – 3. A chema scoţînd sunete asemănătoare fluierului. – 4. A scoate sunete asemănătoare fluierului spre a-şi manifesta dezaprobarea. Creaţie expresivă, bazată pe consonanţa f(l)iu, care redă fluieratul. Cuvîntul imitativ fiu (-fiu) este curent, cf. ţiu; pentru infixul expresiv l, cf. flişcui "a fluiera", fli(u)şcă "trişcă". De aici şi fliuira, redus la flui(e)ra, ca şuera în loc de ş(i)uira. Fluier, s.n. (intrument muzical de suflat; trişcă; gambă, tibia; şuierătură); cf. mr. fluier, fluiară, fiflioară, megl. (s)friel, pare un der. postverbal. Sensul de "tibia", comun întregului teritoriu limbii rom. (ALR, I, 58) apare şi în lat. tibia. În general, se preferă să se plece de la fluier, despre a cărui origine s-a discutat destul de mult, cuvînt obscur sau necunoscut, după Puşcariu 625; Philippide, II, 712 şi DAR, i-au căutat uneori diferite origini lat. (*flibŭla, după Creţu 322; fibŭla, după Subak, Arch. Triest., XXX, 425, cf. împotrivă REW 3278; *fluilum, der. imposibil de la flāre, după Pascu, I, 86; *flaulāre, după Pascu, lat., 269), gr. (*φλουιάροιν, de la φλέινος "făcut din trestie", pe baza lui φλέως "trestie", după Giuglea, Dacor., III, 587-90) sau autohtone (Puşcariu, Lr., 179). Prezenţa alb. fljo(j)ere i-a determinat pe mai mulţi cercetători să caute aici etimonul cuvîntului rom. (Berneker 285; cf. Meyer 108), dar alb. provine în mod sigur din rom., ca şi ngr. φλογέρα, sb. frűla, frulica, slov. fujara, ceh., pol. fujara, rut. fl’ojara, fl’ojera, fujera, mag. furulya (Candrea, Elemente, 403; Cihac, II, 499, mag. ar fi originea cuvîntului rom.; cf. Miklosich, Wander., 10 şi Miklosich, Fremdw., 88; Daničič, III, 75; Berneker 285). Origine expresivă a lui fluier a fost intuită de puţini cercetători, cf. Iordan, BF, II, 77. Der. fluierar, s.n. (nai); fluierar, s.m. (persoană care face fluiere; persoană care cîntă din fluier; nume dat mai multor păsări cu picioare lungi: Oedicnemus crepitans, Limosa aegocephala), ultimul sens bazat pe accepţia de fluier "tibia"; fluierărie, s.f. (îndeletnicirea de fluierar); fluieraş, s.m. (înv., fluierar, persoană care cîntă din fluier; grangur, Oriolus galbula); fluierător, adj. (care fluieră); fluierător, s.m. (fluierar; nume dat mai multor păsări cu picioare lungi; varietate de iarbă, Tamus communis); fluierătură, s.f. (şuierătură); fluieroi, s.m. (fluier mare, folosit în Banat).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • fluierăvânt — flúieră vânt s. m. invar. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  fluieră vânt s.m. (pop.) trântor. Trimis de blaurb, 09.09.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • fluierător — FLUIERĂTÓR, OÁRE, fluierători, oare, adj., s.f. 1. adj. Care fluieră. 2. s.f. Fluier (2). 3. s.f. Plantă erbacee cu flori galbene verzui şi cu fructe bace roşii (Tamus communis). [pr.: flu ie ] – Fluier + suf. ător. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… …   Dicționar Român

  • şuiera — ŞUIERÁ, şúier, vb. intranz. 1. (Despre vânt, furtună, vijelie etc.; la pers. 3) A produce un zgomot ascuţit şi puternic; a fluiera. 2. (Despre unele obiecte; la pers. 3) A produce un zgomot strident, scurt şi intens, atunci când se deplasează, se …   Dicționar Român

  • fluierat — FLUIERÁT s.n. Faptul de a fluiera. [pr.: flu ie ] – v. fluiera. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FLUIERÁT s. v. fluierătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  fluierát s. n …   Dicționar Român

  • fluierătoare — FLUIERĂTOÁRE s. I. şuierătoare. (Scoate sunete dintr o fluierătoare.) II. (bot.; Tamus communis) (reg.) napi porceşti de pădure (pl.), vită neagră. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  fluierătoáre s. f., g. d. art. fluierătórii; pl.… …   Dicționar Român

  • flutura — FLUTURÁ, flútur, vb. I. 1. intranz. (Despre insecte, păsări etc.) A mişca, a bate din aripi; p. ext. a zbura. 2. intranz. (Despre steaguri, haine, plete etc.) A se mişca, a se legăna în vânt; a fâlfâi. 3. intranz. (reg.; cu determinările din cap… …   Dicționar Român

  • fâs — interj. Cuvânt care imită zgomotul şuierător produs de un gaz care iese cu presiune printr un orificiu strâmt. – Onomatopee. Trimis de LauraGellner, 08.05.2004. Sursa: DEX 98  fâs interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • zbârnâi — ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A şuiera, a vâjâi. 3. (Rar: despre oameni) A şi… …   Dicționar Român

  • George Piștereanu — auf der Berlinale 2010 George Dan Piștereanu (* 12. Oktober 1989 in Bukarest) ist ein rumänischer Schauspieler. Inhaltsverzeichnis …   Deutsch Wikipedia

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”