- fistic
- FISTÍC s.m. 1. Arbore din ţările calde cu flori mici de culoare verde şi cu fructe conţinând sâmburi comestibili (Pistacia vera). 2. Fruct al fisticului (l), cu sâmburele verde, uleios şi plăcut la gust. [var.: (2) fâstấc s.m.] – Din tc. fistic, ngr. fistíki.Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX '98fistíc (arbore) s. m., pl. fistíciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficfistíc (fruct) s. n., pl. fistícuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFISTÍC1 fisticuri m. Fructul fisticului. Îngheţată cu fistic . /<turc. fistik, ngr. fistikiTrimis de siveco, 14.01.2008. Sursa: NODEXFISTÍ//C2 fisticci m. Arbore exotic cu flori mici, de culoare verde-gălbuie, şi cu fructe comestibile, bogate în ulei. /<turc. fistik, ngr. fistikiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfistíc (fistíci), s.m. – 1. Arbore din ţările calde cu fructe conţinînd sîmburi comestibili. – 2. (s.n.) fructul fisticului. – var. (înv.) fîstîc. tc. fistik, arab. fostuq, per. festuq (Şeineanu, II, 173; Lokotsch 620; Ronzevalle 124), cf.ngr. φυστίϰι, alb. festek (Meyer 100), lat. med. festechum, fr. fustet, sp. alfóncigo, port. fistico; cf. forma paralelă din per. pistaq, de unde ngr. πιστάϰη, lat. med. pistacia, fr. pistache, sp. pistacho, sl. pistikŭ. – Der. fistichiu, adj. (înv., verde gălbui; înv., extravagant), din tc. fistiki; fîstîci, vb. (a tulbura, a năuci, a zăpăci), probabil aluzie la culoarea palidă care caracterizează tulburarea, cf. sfecli; fîstîceală, s.f. (confuzie).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.