filozofie

FILOZOFÍE, filozofii, s.f. 1. Ştiinţă constituită dintr-un ansamblu închegat de noţiuni şi idei, care interpretează şi reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă. 2. Totalitatea concepţiilor şi a principiilor metodologice care stau la baza unei discipline sau a unei ştiinţe. 3. (Rar) Atitudine (înţeleaptă) faţă de întâmplările vieţii; mod specific de a privi problemele vieţii. 4. (fam.) Lucru greu de făcut, problemă greu de rezolvat. – Din ngr. philosophia, fr. philosophie.

Trimis de cata, 06.02.2009. Sursa: DEX '98



FILOZOFÍE s. v. înţelepciune.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



filozofíe s. f., art. filozofía, g.-d. art. filozofíei; pl. filozofíi, art. filozofíile

Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



FILOZOFÍ//E filozofiei f. 1) Concepţie generală despre lume şi viaţă, proprie unui gânditor sau unui grup de gânditori. 2) Ştiinţă care se ocupă cu studierea legilor şi principiilor generale ale existenţei şi dezvoltării naturii, societăţii şi gândirii. 3) Bază metodologică pe care se sprijină o ştiinţă; ansamblu de principii metodologice. filozofiea limbii. 4) Atitudine specifică; comportament personal. 5) Problemă greu de rezolvat; lucru greu de făcut. 6) iron. Vorbire încurcată şi abstractă. A început o filozofie ! [art. filozofia; G.-D. filozofiei; Sil. -fi-e] /<gr. philosophia, fr. philosophie

Trimis de siveco, 19.06.2008. Sursa: NODEX



FILOZOFÍE s.f. 1. Formă a conştiinţei sociale, constituind un sistem coerent de noţiuni şi idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale; concepţie generală despre lume şi viaţă. ♢ Filozofie lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. Totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al ştiinţei. ♢ Filozofia culturii = disciplină teoretică care se preocupă de definirea genetică, structurală şi funcţională a fenomenului culturii. 3. Comportare, fel de a reacţiona al cuiva în faţa unor lovituri, a unor nenorociri etc.; fel al cuiva de a privi lumea şi viaţa. 4. (fam.) Problemă greu de rezolvat. [gen. -iei, var. filosofie s.f. / < lat., gr. philosophia < philein – a iubi, sophia – înţelepciune, cf. fr. philosophie].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



FILOZOFÍE s. f. 1. concepţie generală despre lume şi viaţă, formă a conştiinţei sociale, constituind un sistem coerent de noţiuni şi idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale. o filozofie lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al ştiinţei. o ă culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală şi funcţională a fenomenului culturii. 3. comportare, fel de a reacţiona al cuiva în faţa unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea şi viaţa; înţelepciune, stoicism. 4. (fam.) problemă greu de rezolvat. 5. sistem filozofic aparţinând unei persoane, şcoli sau epoci. (< fr. philosophie, gr. philosophia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN