- fecunda
- FECUNDÁ, fecundez, vb. I. tranz. A provoca o fecundaţie, a face să procreeze. – Din fr. féconder, lat. fecundare.Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX '98FECUNDÁ vb. a călca. (Cocoşul fecunda găina.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefecundá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. fecundeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FECUND//Á fecundaéz tranz. A provoca procesul fecundaţiei; a face să procreeze. /<fr. féconder, lat. fecundareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE FECUND//Á pers. 3 se fecundaeáză intranz. A provoca apariţia unui germen prin unirea a două celule de sex opus (în vederea procreării). /<fr. féconder, lat. fecundareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFECUNDÁ vb. I. tr. A provoca fecundaţie, a pune în stare de procreaţie. [< lat. fecundare, cf. fr. féconder].Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.