favorizare

favorizare
FAVORIZÁRE, favorizări, s.f. Acţiunea de a favoriza şi rezultatul ei. – v. favoriza.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Favorizare ≠ defavorizare
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

FAVORIZÁRE s. 1. v. uşurare. 2. protejare (favorizare celor doi îndrăgostiţi.) 3. v. părtinire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

favorizáre s. f., g.-d. art. favorizării; pl. favorizări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FAVORIZÁRE s.f. Acţiunea de a favoriza şi rezultatul ei. ♢ Favorizarea infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i uşura consecinţele infracţiunii (urmărire, judecată sau executarea pedepsei). [< favoriza].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

FAVORIZÁRE s. f. acţiune de a favoriza. o (jur.) ă infractorului = ajutor dat unui infractor pentru a-i uşura consecinţele infracţiunii. (< favoriza)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • defavorizare — DEFAVORIZÁRE, defavorizări, s.f. Acţiunea de a defavoriza. – v. defavoriza. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Defavorizare ≠ favorizare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEFAVORIZÁRE s. v. dezavantajare. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • protejare — PROTEJÁRE, protejări, s.f. Acţiunea de a (se) proteja şi rezultatul ei; ocrotire, apărare; favorizare. – v. proteja. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROTEJÁRE s. 1. v. apărare. 2. v. ocrotire. 3. favorizare. (protejare celor… …   Dicționar Român

  • părtinire — PĂRTINÍRE, părtiniri, s.f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ♢ loc. adv. Fără părtinire = în mod imparţial, obiectiv. 2. (înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuţie. – v. părtini. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • părtăşie — PĂRTĂŞÍE s. v. avantajare, favorizare, patimă, părtinire, protejare, subiectivism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • uşurare — UŞURÁRE, uşurări, s.f. Acţiunea de a (se) uşura şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Cu uşurare = împăcat sufleteşte, mulţumit. – v. uşura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  UŞURÁRE s. 1. despovărare. (uşurare de o greutate.) 2. diminuare,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”