exclamativ

exclamativ
EXCLAMATÍV, -Ă, exclamativi, -e, adj. Care exprimă o exclamaţie. Ton exclamativ.Propoziţie exclamativă (şi substantivat, f.) = propoziţie care exprimă o stare afectivă. – Din fr. exclamatif.
Trimis de ionel_bufu, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

EXCLAMATÍV adj. exclamator. (Ton exclamativ.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

exclamatív adj. m., pl. exclamatívi; f. sg. exclamatívă, pl. exclamatíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXCLAMATÍV exclamativă (exclamativi, exclamative) Care exprimă o exclamaţie; propriu unei exclamaţii. ♢ Propoziţie exclamativă propoziţie care exprimă în mod spontan o stare afectivă. [Sil. ex-cla-ma-tiv] /<fr. exclamatif
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXCLAMATÍV, -Ă adj. Care exprimă o exclamaţie. ♢ Propoziţie exclamativă (şi s.f.) = propoziţie în care se exprimă o stare afectivă (admiraţie, bucurie, surprindere etc.). [< fr. exclamatif].
Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN

EXCLAMATÍV, -Ă adj. care exprimă o exclamaţie. o propoziţie exclamativă (şi s. f.) = propoziţie care exprimă o stare afectivă. (< fr. exclamatif)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • exclamatív — adj. m., pl. exclamatívi; f. sg. exclamatívã, pl. exclamatíve …   Romanian orthography

  • ce — pron. invar. I. (Interogativ, uneori cu nuanţă exclamativă) 1. (Exprimă o întrebare) Ce ai? ♦ (fam.; ca răspuns la o chemare) Poftim? ♦ (Cu valoare de interjecţie) Cum adică?! Se poate?! Nu l am găsit! – Ce? ♦ (Adjectival) Care? Ce fel de... ? 2 …   Dicționar Român

  • exclamator — EXCLAMATÓR adj. v. exclamativ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • oară — OÁRĂ1, ori, s.f. 1. (La sg.; precedat de un num. ord. sau un echivalent al lui) Timpul sau momentul în care are loc un fapt. 2. (La pl.; folosit la formarea numeralului adverbial, adesea cumulând valoarea de numeral multiplicativ) Va construi un… …   Dicționar Român

  • precum — PRECÚM conj., adv. I. conj. 1. (Introduce propoziţii circumstanţiale de mod) Cum, aşa cum, după cum. Sper că se va face precum doresc. ♢ loc. adj. şi adv. Precum se cade = cum se cuvine, cum trebuie (să fie). 2. (Introduce propoziţii comparative) …   Dicționar Român

  • păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”