ereditar

ereditar
EREDITÁR, -Ă, ereditari, -e, adj. 1. (Despre particularităţi fizice sau psihice) Care se transmite prin ereditate (1). 2. (Despre un bun, un privilegiu etc.) Care se transmite prin moştenire, care se moşteneşte; moştenit. – Din fr. héréditaire, lat. hereditarius.
Trimis de viomih, 20.05.2004. Sursa: DEX '98

EREDITÁR adj. 1. congenital, înnăscut, moştenit. (Caractere ereditar.) 2. v. patrimonial.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ereditár adj. m., pl. ereditári; f. sg. ereditáră, pl. ereditáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EREDITÁR ereditară (ereditari, ereditare) 1) (despre particularităţi fizice sau psihice) Care este transmis prin ereditate. Boală ereditară. 2) Care este transmis prin moştenire; moştenit; strămoşesc. /<fr. héréditaire, lat. hereditarius
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EREDITÁR, -Ă adj. Transmis prin moştenire; care se moşteneşte; moştenit. [var. hereditar, -ă adj. / cf. fr. héréditaire, it. ereditario].
Trimis de LauraGellner, 05.03.2005. Sursa: DN

EREDITÁR, -Ă adj. 1. care se transmite prin ereditare. 2. (despre bunuri) care se transmit prin moştenire. (< fr. héréditaire, lat. hereditarius)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • ereditár — adj. m., pl. ereditári; f. sg. ereditárã, pl. ereditáre …   Romanian orthography

  • conte — CÓNTE1, conţi, s.m. 1. (În orânduirea feudală) Mare senior, conducător al unei provincii, care, pe pământurile sale, avea drepturi absolute. 2. Titlu de nobleţe ereditar, intermediar între viconte şi marchiz (în Occident) sau între baron şi prinţ …   Dicționar Român

  • dezoxiribonucleic — DEZOXIRIBONUCLÉIC adj. m. (În sintagma) Acid dezoxiribonucleic = substanţă complexă care se găseşte mai ales în nucleul celulelor vii, având un rol important în transmiterea ereditară a unor caractere şi însuşiri. – Din fr. désoxyribonucléique.… …   Dicționar Român

  • eredopatie — EREDOPATÍE, eredopatii, s.f. Afecţiune moştenită sau transmisibilă ereditar. – Din fr. hérédopathie. Trimis de viomih, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  eredopatíe s. f., pl. eredopatíi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • monarhie — MONARHÍE, monarhii, s.f. 1. Formă de guvernământ în care puterea supremă aparţine unei singure persoane (rege, împărat, ţar, şah etc.) şi se transmite de obicei ereditar. ♢ Monarhie absolută = formă de conducere a statului bazată pe puterea… …   Dicționar Român

  • parental — PARENTÁL, Ă, parentali, e, adj. (Rar) Care se referă la părinţi; ereditar. – Din fr. parental. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  parentál s. m., pl. parentáli Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  parentál adj …   Dicționar Român

  • tară — TÁRĂ1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăţi nemarcate formate din diferite bucăţi de metal sau de sticlă, care se întrebuinţează la diferite cântăriri de laborator. 3. (mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico chimice de bază ale… …   Dicționar Român

  • viconte — VICÓNTE, viconţi, s.m. Titlu de nobleţe ereditar, inferior contelui şi superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  vicónte s. m., pl. vicónţi Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • alelomorf — alelomórf adj. m., pl. alelomórfi; f. sg. alelomórfă, pl. alelomórfe Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ALELOMÓRF, Ă adj. (despre un caracter ereditar) Care se opune unui alt caracter. [< fr …   Dicționar Român

  • alodiu — ALÓDIU s.n. (În evul mediu, în Apusul şi Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium. Trimis de ana zecheru, 06.01.2003. Sursa: DEX 98  alódiu s. n. [ diu pron. diu], art. alódiul; pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”