demolare — DEMOLÁRE, demolări, s.f. Acţiunea de a demola şi rezultatul ei; dărâmare, demoliţiune. – v. demola. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Demolare ≠ construire, zidire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEMOLÁRE s. dărâmare.… … Dicționar Român
demoliţiune — DEMOLIŢIÚNE, demoliţiuni, s.f. (Rar) Demolare, dărâmare. [pr.: ţi u . – var.: demolíţie s.f] – Din fr. démolition. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 demoliţiúne s. f. (sil. ţi u ), g. d. art. demoliţiúnii; pl. demoliţiúni … Dicționar Român
clădire — CLĂDÍRE, clădiri, s.f. 1. Acţiunea de a clădi. 2. (concr.) Construcţie înălţată la suprafaţa pământului şi care serveşte la adăpostirea unor oameni, unor animale, unor obiecte şi instalaţii etc. – v. clădi. Trimis de ibogdank, 04.11.2008. Sursa:… … Dicționar Român
cădere — CĂDÉRE, căderi, s.f. Faptul de a cădea. 1. Deplasare, mişcare de sus în jos a unui lucru, coborâre spre pământ sub efectul gravitaţiei. ♢ Cădere de apă = diferenţă de nivel între două puncte ale unui curs de apă; (concr.) masă de apă care cade de … Dicționar Român
doborâre — DOBORẤRE, doborâri, s.f. Acţiunea de a doborî şi rezultatul ei. – v. doborî. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOBORÂRE s. 1. culcare, dărâmare, lungire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare, trântire, (înv.) răsturnătură. (doborâre … Dicționar Român
dărmare — DĂRMÁRE s.f. v. dărâmare. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
dărăpănare — DĂRĂPĂNÁRE s.f. Acţiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – v. dărăpăna. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DĂRĂPĂNÁRE s. 1. v. ruinare. 2. cădere, dărâmare, dărâmat, năruire, năruit, prăbuşire, prăvălire, risipire,… … Dicționar Român
picare — PICÁRE s.f. Acţiunea de a (se) pica1 şi rezultatul ei. – v. pica1. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PICÁRE s. 1. v. cădere. 2. cădere, dărâmare, năruire, prăbuşire, prăvălire, răsturnare. (picare cuiva la pământ.) 3. cădere, eşec … Dicționar Român
prăbuşire — PRĂBUŞÍRE, prăbuşiri, s.f. Acţiunea de a (se) prăbuşi şi rezultatul ei; prăbuşeală. ♦ fig. Deznădejde, deprimare; p. ext. decădere. – v. prăbuşi. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PRĂBUŞÍRE s. 1. cădere, dărăpănare, dărâmare, dărâmat,… … Dicționar Român
risipitură — RISIPITÚRĂ s. v. abis, adânc, dărăpănătură, dărâmătură, năruitură, paragină, prăbuşitură, prăpastie, ruină, surpătură. Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: Sinonime risipitúră, risipitúri, s.f. (reg.) 1. belşug, abundenţă. 2. împrăştiere,… … Dicționar Român
