dulceaţă

dulceaţă
DULCEÁŢĂ, dulceţuri, s.f. 1. Însuşirea de a fi dulce; gustul mâncărurilor sau băuturilor dulci sau îndulcite; p. ext. gust plăcut al unei mâncări sau băuturi. 2. Preparat alimentar făcut din fructe sau petale de flori fierte în sirop de zahăr. 3. Aliment extrem de gustos; bunătate. 4. fig. Calitatea de a fi plăcut; ceea ce desfată pe cineva sau procură cuiva o senzaţie plăcută. ♢ loc. adv. Cu dulceaţă = cu drag; din toată inima. ♦ Plăcere, desfătare; mulţumire sufletească, bucurie, fericire. 5. fig. Blândeţe, bunătate, duioşie. [pl. şi: dulceţi] – Dulce + suf. -eaţă.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dulceaţă ≠ venin
Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Antonime

DULCEÁŢĂ s. (Transilv. şi Ban.) pecmez, (Transilv.) silvoiz. (dulceaţă de caise.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

DULCEÁŢĂ s. v. magiun.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dulceáţă s. f., g.-d. art. dulcéţii; (preparate alimentare) pl. dulcéţuri/(lucruri plăcute) dulcéţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DULC//EÁŢĂ1 dulceaţăéţi f. 1) Proprietate de a fi dulce; gust dulce. 2) fig. Ceea ce produce plăcere, desfătare; senzaţie plăcută. dulceaţăeaţa somnului. /dulce + suf. dulceaţăeaţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DULC//EÁŢĂ2 dulceaţăéţuri f. Preparat produs din fructe sau din petale de flori fierte cu zahăr. dulceaţă de vişine. dulceaţă de trandafir. /dulce + suf. dulceaţăeaţă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • dulce — DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. a. adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a… …   Dicționar Român

  • tartă — TÁRTĂ, tarte, s.f. Prăjitură făcută din aluat fraged acoperit cu fructe (şi cu cremă). – fr. tarte. Trimis de pan111, 17.05.2004. Sursa: DLRM  TÁRTĂ, tarte, s.f. Prăjitură făcută dintr un strat subţire de aluat fraged, acoperit cu fructe şi cu… …   Dicționar Român

  • tort — TORT1, torturi, s.n. 1. Fir tors de cânepă, de in sau de alte materii textile; torsătură. ♦ Cantitate, scul etc. de fire toarse. 2. Ţesătură, pânză lucrată (în casă) din fire de cânepă sau de in. – Din lat. tortus (< torquere). Trimis de RACAI …   Dicționar Român

  • blând — BLÂND, Ă, blânzi, de, adj., s.f. I. adj. 1. (Despre oameni) Care este omenos, paşnic, prietenos; blajin. ♦ (Despre fapte, sentimente etc.) De om bun. ♦ (Despre animale) Care nu fuge de om; care nu se sperie. 2. fig. (Despre timp, natură etc.)… …   Dicționar Român

  • chisea — CHISEÁ1, chisele, s.f. Vas mic de sticlă, de cristal sau de porţelan în care se ţine dulceaţa. [var.: cheseá s.f.] – Din tc. kåse. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CHISEÁ2, chisele, s.f. (pop.) Pungă (de piele) în care se ţin banii… …   Dicționar Român

  • chitră — CHÍTRĂ, chitre, s.f. Fructul chitrului, cu aspectul unei lămâi mari, din care se poate face dulceaţă. – Din ngr. kítra (pl. lui kitron). Trimis de valeriu, 18.04.2008. Sursa: DEX 98  chítră s. f. (sil. tră), g. d. art. chítrei; pl. chítre Trimis …   Dicționar Român

  • clătită — CLĂTÍTĂ s. (pop.) scovardă. (A mâncat o clătită cu dulceaţă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  clătítă s. f., pl. clătíte Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CLĂTÍT//Ă clătităe f. Produs alimentar, făcut din …   Dicționar Român

  • gavanos — GAVANÓS, gavanoase, s.n. (reg.) Borcan (pentru dulceaţă); vas de lut smălţuit; oală (pentru vin). – Din tc. kavanoz. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GAVANÓS s. v. borcan. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  gavanós s. n …   Dicționar Român

  • merişor — MERIŞÓR2, merişoare, s.n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merişorului1 (2), de mărimea unei cireşe sau a unei nuci, de culoare roşiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuinţat pentru dulceaţă. 3. Fructul merişorului1 (3), cu aspect… …   Dicționar Român

  • omletă — OMLÉTĂ, omlete, s.f. Mâncare făcută din ouă bătute şi prăjite în grăsime, uneori cu o umplutură de şuncă, brânză, spanac etc. – Din fr. omelette. Trimis de ionel bufu, 01.05.2004. Sursa: DEX 98  OMLÉTĂ s. jumări (pl.), (reg.) papară, prajilă,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”