dizolva

dizolva
DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. tranz. 1. A face ca o substanţă solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanţă (lichidă), spre a forma împreună o soluţie. ♢ refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desfiinţa ca persoană juridică o organizaţie, o asociaţie, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. cf. it. d i s s o l v e r e .
Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX '98

DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A dizolva zahărul în apă.) 2. a desfiinţa. (A dizolva o organizaţie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. şi pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. şi pl. dizólve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DIZOLVÁ dizólv tranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existenţa; a desfiinţa. /<lat. dissolvere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DIZOLVÁ se dizólvă intranz. (despre substanţe) A se dispersa într-o substanţă lichidă, formându-se o soluţie omogenă. /<lat. dissolvere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanţă) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].
Trimis de LauraGellner, 20.05.2006. Sursa: DN

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanţă) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obţinând(u-se) o soluţie omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desfiinţa, a-şi înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dizolvá — vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. şi pl. dizólvã; conj. prez. 3 sg. şi pl. dizólve …   Romanian orthography

  • dizolvant — DIZOLVÁNT, Ă, dizolvanţi, te, adj., s.m. 1. adj. Care are însuşirea de a dizolva. ♦ fig. Care dezagregă, descompune, nimiceşte. 2. s.m. Substanţă (lichidă) care are însuşirea de a dizolva în masa ei alte substanţe; solvent. – Din fr. dissolvant.… …   Dicționar Român

  • dizolvat — DIZOLVÁT, Ă, dizolvaţi, te, adj., s.m. 1. adj. (Despre substanţe) Care se află dispersat în altă substanţă, cu care formează o soluţie. 2. s.m. Substanţă care se dizolvă în masa altei substanţe; solvat. – v. dizolva. Trimis de LauraGellner, 13.09 …   Dicționar Român

  • autodizolva — AUTODIZOLVÁ, pers. 3 autodizólvă, vb. I. refl. (Despre o organizaţie, o societate etc.) a se desfiinţa prin hotărâre proprie, a şi înceta activitatea în urma unei hotărâri luate conform prevederilor legale. [pr.: a u ] – Auto1 + dizolva. Trimis… …   Dicționar Român

  • solvi — SOLVÍ, solv, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) dizolva. [prez. ind. şi: solvésc] – Din lat. solvere. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98  SOLVÍ vb. v. dizolva …   Dicționar Român

  • dizolvare — DIZOLVÁRE, dizolvări, s.f. Acţiunea de a (se) dizolva şi rezultatul ei. – v. dizolva. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DIZOLVÁRE s. 1. solvire, topire, topit. (dizolvare zahărului în apă.) 2. v. solvatare. 3. desfiinţare.… …   Dicționar Român

  • macera — MACERÁ, macerez, vb. I. tranz. A ţine un corp solid (plante, fructe, flori etc.) vreme îndelungată într un solvent pentru a i dizolva părţile solubile. ♦ refl. A elimina particulele solubile prin menţinerea îndelungată într un solvent. – Din fr.… …   Dicționar Român

  • solubil — SOLÚBIL, Ă, solubili, e, adj. 1. (Despre substanţe sau elemente chimice) Care se poate dizolva într un solvent. 2. fig. (Rar) Care se poate rezolva, dezlega, explica. – Din fr. soluble, lat. solubilis. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • solvent — SOLVÉNT1, solvenţi, s.m. Substanţă chimică (lichidă) care are proprietatea de a dizolva în masa ei alte substanţe; dizolvant. – Din engl. solvent. Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX 98  SOLVÉNT2, Ă, solvenţi, te, adj. 1. (Despre… …   Dicționar Român

  • steatolitic — STEATOLÍTIC, Ă, steatolitici, ce, adj. (farm.; despre substanţe) Care dizolvă grăsimile. [pr.: ste a ] – Din fr. stéatolytique. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  steatolític adj. m. (sil. ste a ), pl. steatolítici; …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”