disjunge

disjunge
DISJÚNGE, disjúng, vb. III. tranz. (jur.) A despărţi două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta şi soluţiona în mod separat. ♦ p. gener. A separa o chestiune de alta (aparţinând aceluiaşi ansamblu). – Din lat. disjungere.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

DISJÚNGE vb. v. disocia.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

disjúnge vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. disjúng, 1 pl. disjúngem; part. disjúns
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DISJÚNGE disjúng tranz. 1) jur. (pricini, procedee) A despărţi în două pentru a cerceta şi judeca în mod separat. 2) (chestiuni) A separa în mod conştient. /<lat. disjungere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISJÚNGE vb. III. tr. (jur.) A despărţi două pricini sau a despărţi o pricină în două pentru a le judeca separat. ♦ A separa (două chestiuni etc.). [P.i. disjúng. / < lat. disiungere].
Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DN

DISJÚNGE vb. tr. 1. (jur.) a despărţi două pricini sau o pricină în două pentru a le judeca separat. 2. a separa (două chestiuni etc.). (< lat. disiungere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • disjungere — DISJÚNGERE, disjungeri, s.f. Acţiunea de a disjunge. – v. disjunge. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  disjúngere s. f., g. d. art. disjúngerii; pl. disjúngeri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … …   Dicționar Român

  • disocia — DISOCIÁ, disociez, vb. I. tranz. 1. (chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar şi reversibil o combinaţie. ♢ refl. Atomii se disociază. 2. A despărţi, a separa, a delimita între ele… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”