dezmembra

dezmembra
DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) descompune, a (se) împărţi, a (se) desface în mai multe părţi; p. ext. a (se) desfiinţa în urma unei împărţiri. – După fr. démembrer.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DEZMEMBRÁ vb. (fig.) a (se) descompune, a (se) destrăma. (O familie care s-a dezmembra.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

dezmembrá vb., ind. prez. 1 sg. dezmembréz, 3 sg. şi pl. dezmembreáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEZMEMBR//Á dezmembraéz tranz. A face să se dezmembreze; a dezarticula; a dezbina; a descompune; a dezagrega. /<fr. démembrer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DEZMEMBR//Á mă dezmembraéz intranz. (despre comunităţi) A-şi pierde coeziunea internă; a se dezarticula; a se descompune; a se dezagrega: a se dezbina; a se destrăma. /<fr. démembrer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEZMEMBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărâmiţa. [cf. fr. démembrer].
Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN

DEZMEMBRÁ vb. tr., refl. a (se) desface în mai multe părţi, a (se) descompune; a (se) desfiinţa. (după fr. démembrer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • dezmembrá — vb., ind. prez. 1 sg. dezmembréz, 3 sg. şi pl. dezmembreázã …   Romanian orthography

  • descompune — DESCOMPÚNE, descompún, vb. III. l.tranz. A desface în părţile componente. ♦ refl. fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. refl. (Despre materii şi corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. refl. fig. (Despre oameni) A şi schimba… …   Dicționar Român

  • dezmembrare — DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s.f. Faptul de a (se) dezmembra. – v. dezmembra. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEZMEMBRÁRE s. (fig.) descompunere, destră mare. (dezmembrare unei familii.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • destrăma — DESTRĂMÁ, destrám, vb. I. 1. refl. (Despre ţesături sau obiecte ţesute) A se zdrenţui prin desfacerea neregulată şi ruperea firelor datorită uzurii sau unei utilizări necorespunzătoare; a se rupe. ♢ tranz. A destrăma o ţesătură. ♦ fig. A se… …   Dicționar Român

  • dezarticula — DEZARTICULÁ, dezarticuléz, vb. I. 1. tranz. A amputa un membru sau o parte a lui la nivelul unei articulaţii. 2. refl. (Despre oase) A ieşi din articulaţii; a se disloca. 3. refl. fig. A şi pierde coeziunea, unitatea. – Din fr. désarticuler.… …   Dicționar Român

  • dezmembrabil — DEZMEMBRÁBIL, Ă, dezmembrabili, e, adj. Care poate fi desfăcut în părţile componente. – Dezmembra + suf. bil. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  dezmembrábil adj. m., pl. dezmembrábili; f. sg. dezmembrábilă …   Dicționar Român

  • descompunere — DESCOMPÚNERE, descompuneri, s.f. Faptul de a (se) descompune. ♦ Reacţie chimică în urma căreia o substanţă constituită din molecule cu structură mai complicată trece în mai multe substanţe constituite din molecule cu structură mai simplă. – v.… …   Dicționar Român

  • dezagrega — DEZAGREGÁ, pers. 3 dezagrégă, vb. I. refl. (Despre corpuri) A se desface în părţile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ fig. (Despre o comunitate) A şi pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger …   Dicționar Român

  • dezbina — DEZBINÁ, dezbín, vb. I. 1. tranz. şi refl. recipr. A face să nu se mai înţeleagă, să se duşmănească, sau a nu se mai înţelege între ei, a se duşmăni; a (se) învrăjbi. 2. refl. (Rar) A se desface, a se separa, a se rupe (de undeva). – Din lat.… …   Dicționar Român

  • dezmembrator — dezmembratór s. n., pl. dezmembratoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEZMEMBRATÓR s.n. Maşină pentru sfărâmarea materialelor friabile. [Et. incertă]. Trimis de LauraGellner, 19.02.2005. Sursa: DN  DEZMEMBRATÓR s. n …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”