depravat

depravat
DEPRAVÁT, -Ă, depravaţi, -te, adj. Descompus din punct de vedere moral; corupt, decăzut, desfrânat. – v. deprava.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Depravat ≠ cinstit, necorupt, onest, integru
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEPRAVÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. v. desfrânat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

DEPRAVÁ//T depravattă (depravatţi, depravatte) şi substantival (despre persoane) Care s-a depravat; dedat desfrâului; desfrânat; destrăbălat. /v. a deprava
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEPRAVÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt; pervers. [< deprava].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DEPRAVÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) descompus din punct de vedere moral; desfrânat, corupt. (< deprava)
Trimis de raduborza, 24.04.2008. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • depravat — de|pra|vat Mot Agut Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  Corupt ≠… …   Dicționar Român

  • vicios — VICIÓS, OÁSĂ, vicioşi, oase, adj. 1. Care are defecte (de construcţie, de funcţionare, etc.); defectuos. ♦ fig. (Adesea substantivat) Plin de vicii morale, de comportare, de caracter; depravat, destrăbălat, corupt. 2. (jur.; despre acte,… …   Dicționar Român

  • pervers — PERVÉRS, Ă, perverşi, se, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) care este înclinat spre fapte rele, gata oricând să facă rău; care manifestă o deviere de la normal a instinctelor, a judecăţii, a ideilor, descompus din punct de vedere moral;… …   Dicționar Român

  • ciuf — CIUF, (1) ciufuri, s.n., (2, 3) ciufi, s.m. 1. s.n. Smoc de păr zbârlit (căzut pe frunte). 2. s.m. Nume dat în glumă oamenilor, mai rar animalelor, cu părul ciufulit sau, p. ext., cu aspect neîngrijit. 3. s.m. Numele mai multor păsări răpitoare… …   Dicționar Român

  • decăzut — DECĂZÚT, Ă, decăzuţi, te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. din ) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiţii sau …   Dicționar Român

  • deprava — DEPRAVÁ, depravez, vb. I. refl. (Despre oameni) A ajunge, a deveni depravat; a se corupe. – Din fr. dépraver, lat. depravare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPRAVÁ vb. v. corupe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Si …   Dicționar Român

  • desfrânat — DESFRÂNÁT adj., s. 1. adj. v. corupt. 2. adj., s. depravat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, stricat, (pop.) curvar, (înv.) preacurvar, preacurvitor. (Un bărbat desfrânat; e un desfrânat.) Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DESFRÂNÁ//T …   Dicționar Român

  • stricat — STRICÁT1 s.n. Faptul de a (se) strica. – v. strica. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  STRICÁT2, Ă, stricaţi, – te, adj. 1. (Despre obiecte, unelte, mecanisme) Care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat. 2. (Despre… …   Dicționar Român

  • viciat — VICIÁT, Ă, viciaţi, te, adj. 1. (Despre aer) Devenit impropriu pentru respiraţie; stricat, infectat, alterat. ♦ fig. Depravat, desfrânat, corupt. 2. (jur.; despre acte, dispoziţii, etc.) Care a devenit nul (din cauza unor vicii). [pr.: ci at. –… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”