declinare

declinare
DECLINÁRE, declinări, s.f. Acţiunea de a declina şi rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular şi la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleaşi mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competenţă = trimitere a unei pricini spre soluţionare la organul de jurisdicţie competent de către organul sesizat cu soluţionarea ei, care constată incompetenţa sa. – v. declina.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DECLINÁRE s. (gram.) declinaţie, flexiune nominală, (înv.) plecare. (declinare unui substantiv.)
Trimis de siveco, 22.03.2005. Sursa: Sinonime

declináre s. f. (sil. -cli-), g.-d. art. declinării; pl. declinări
Trimis de siveco, 15.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

DECLIN//ÁRE declinareări f. gram. 1) Schimbare a unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol după cazuri şi numere. 2) Clasă de substantive care se declină după acelaşi model. [G.-D. declinării] /v. a declina
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECLINÁRE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleaşi forme de flexiune. 2. Hotărâre prin care o instanţă îşi constată incompetenţa şi trimite cazul unei instanţe competente. [< declina].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DECLINÁRE s. f. 1. acţiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ♢ clasă sau grupă de substantive care au aceleaşi forme de flexiune ori care folosesc aceleaşi mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) declinare de compentenţă = hotărâre prin care care o instanţă îşi constată incompetenţa şi trimite cazul unei instanţe competente. (< declina)
Trimis de raduborza, 15.02.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • declinare — [dal lat. declinare, der. di clinare chinare, piegare , col pref. de  ]. ■ v. intr. (aus. avere ) 1. a. [volgersi verso il basso] ▶◀ abbassarsi, calare, digradare, discendere, scendere. ◀▶ alzarsi, elevarsi, innalzarsi, salire. b. [del sole,… …   Enciclopedia Italiana

  • declinare — index deviate Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • declinare — de·cli·nà·re v.intr. e tr. CO I. v.intr. (avere) I 1. di rilievo, scendere gradualmente verso il basso, digradare: la collina declina dolcemente verso il mare | estens., di pianeta, astro e sim., calare all orizzonte, tramontare: fin dove il sole …   Dizionario italiano

  • declinare — {{hw}}{{declinare}}{{/hw}}A v. intr.  (io declino ; aus. avere ) 1 Abbassarsi gradatamente | Volgere verso il basso: il paese declina verso il mare | Tramontare: il sole declina all orizzonte. 2 (fig.) Volgere alla fine: il giorno declina |… …   Enciclopedia di italiano

  • declinare — A v. intr. 1. abbassarsi, digradare, pendere, piegarsi, scendere □ (di astro, ecc.) tramontare, calare, coricarsi CONTR. alzarsi, innalzarsi, elevarsi, rizzarsi, salire □ sorgere, nascere 2. (fig.) volgere alla fine, sfiorire, tramontare,… …   Sinonimi e Contrari. Terza edizione

  • declináre — s. f. (sil. cli ), g. d. art. declinärii; pl. declinäri …   Romanian orthography

  • décliner — [ dekline ] v. <conjug. : 1> • 1080 « détourner »; lat. declinare I ♦ V. tr. 1 ♦ Dr. Prétendre incompétent pour statuer. Décliner la compétence d une juridiction, d un juge. ⇒ déclinatoire, renvoi. Cour. Repousser (ce qui est proposé,… …   Encyclopédie Universelle

  • declina — DECLINÁ, declín, vb. I. 1. tranz. A trece un substantiv, un adjectiv, un pronume, un numeral sau un articol prin toate cazurile gramaticale. 2. tranz. (Rar; în expr.) A şi declina numele, calitatea etc. = a şi spune numele, calitatea etc.; a se… …   Dicționar Român

  • destourner — Destourner, act. acut. Est tirer quelqu un hors de son chemin à droit ou à gauche, luy faire faillir son chemin, A recta via deducere in obliquam dextrorsum aut sinistrorsum. Et par translation, faire abbandonner à quelqu un ce qu il fait, suit… …   Thresor de la langue françoyse

  • declinar — (Del lat. declinare, apartar, evitar.) ► verbo transitivo 1 Rechazar una cosa: ■ declinó la invitación del embajador; declinar una responsabilidad. SINÓNIMO rehusar ANTÓNIMO aceptar 2 GRAMÁTICA Poner una palabra declinable en los distintos casos …   Enciclopedia Universal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”