cura

cura
CURÁ1, curéz, vb. I. tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CURÁ2, curéz, vb. I. tranz. (reg.) A desface frunzele sau boabele de pe ştiuleţii porumbului. – lat. curare "a îngriji, a curăţa".
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăţa, defrişa, despăduri, dezghioca, dezvinovăţi, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

curá (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cureáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

curá (a curăţa ştiuleţii) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cureáză/cúră
Trimis de siveco, 14.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A CUR//Á curaéz tranz. (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. /<germ. kurieren
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].
Trimis de LauraGellner, 28.04.2006. Sursa: DN

curá (-r, -át), vb.1. A curăţa. – 2. A despăduri, a defrişa. – 3. A desface coaja, pieliţa. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăţi, a absolvi de vină. – Mr. curare "a curăţa". lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare "a curăţa un pui", fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare "a strecura, a curăţa un lichid", al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s.n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s.f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrişat, eliberat; iertat; curăţit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăţi, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrişa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanţ; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a şmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăţi); necurăţi, vb. (a trăi în păcat); curăţitor, adj. (care curăţă; purificator); curăţitură, s.f. (curăţare de coajă, pieliţă, etc.; gunoi; resturi); curăţiciune, s.f. (înv., puritate); curăţie, s.f. (curăţie; puritate; neprihănire, nevinovăţie; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puţin înv.; necurăţie, s.f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruaţie); curăţenie, s.f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruaţie; purgativ; cinste, corectitudine; arg., catastrofă); necurăţenie, s.f. (murdărie; excrement); curătură, s.f. (curăţare de coajă, pieliţă, etc.; teren desţelenit; coji curăţate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curăţitoare, s.f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi şi reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Puşcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă şi este suficientă, cf. calabr. curare "a spăla pînza", comel. kuratu "piele argăsită" (Tagliavini, Arch. rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) "curat". Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune şi o der. directă din latină.
Trimis de blaurb, 02.07.2007. Sursa: DER

CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • cura — cura …   Dictionnaire des rimes

  • Cura — puede referirse a: Curación Cura te ipsum o medice cura te ipsum ( Médico, cúrate a ti mismo ) Cuidado Curas paliativas Cura de agua Cura de almas Curaduría (curador curator ) Curado Sacerdote católico (cura de almas) Cura párroco Cura ecónomo… …   Wikipedia Español

  • cura — (Del lat. cura, cuidado, solicitud). 1. m. En la Iglesia católica, sacerdote encargado, en virtud del oficio que tiene, del cuidado, instrucción y doctrina espiritual de una feligresía. 2. coloq. Sacerdote católico. 3. f. curación. 4. curativa. 5 …   Diccionario de la lengua española

  • cura — sustantivo femenino 1. Acción de curar, limpiar una herida para desinfectarla y que sane: El médico le hizo varias curas en la pierna. Hay que hacerle una cura diaria. 2. Tratamiento, mé todo curativo: cura de sueño, cura de reposo, cura de… …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • Cura — ist der Name eines Zupfinstruments, siehe Cura (Instrument) ein lateinischer Begriff mit der Bedeutung „Sorge“, davon sich herleitend: Santuari Mare de Déu de Cura, Kloster auf Mallorca, (Kurzname) Opferfonds Cura Fonds für Opfer rechtsradikaler… …   Deutsch Wikipedia

  • cură — CÚRĂ, cure, s.f. Tratament medical constând din aplicarea metodică a unor mijloace terapeutice (băi, regim etc.). ♢ Cură balneoclimatică = folosire în scop terapeutic a apelor minerale, a nămolurilor, a factorilor climatici etc. – Din fr. cure,… …   Dicționar Român

  • cura — s.f. [lat. cūra ]. 1. a. [interessamento solerte e premuroso per qualcuno o per qualcosa: dedicare ogni c. alla famiglia ; non darsi c. di nulla ] ▶◀ attenzione, premura, sollecitudine. ◀▶ disinteresse, indifferenza. ● Espressioni: avere cura… …   Enciclopedia Italiana

  • cura — cura, en menos que se santigua un cura loco expr. muy deprisa. ❙ «En menos que se santigua un cura loco me tuvo a sus espaldas, dispuesto a bautizarle con la bocacha del trasto apoyada en la coronilla.» Ernesto Parra, Soy un extraño para ti. 2.… …   Diccionario del Argot "El Sohez"

  • CURA — mascul. pro Curatore. Treb. Pollio in Claudio, c. 14. Venatores duos, Carpentarium unum. Curam Praetorii unum. Quemadmodum enim in aulis Imperatorum et militia Palatina fuit, qui e re dicebatur Cura Palatii, quod omnium fabricarum Principis curam …   Hofmann J. Lexicon universale

  • cura — f. med. Tratamiento especial a que se somete un enfermo. Medical Dictionary. 2011. cura tratamiento especial al que se somete un enfermo. Ap …   Diccionario médico

  • cura — s. f. 1. Ato ou efeito de curar. 2. Curativo; remédio. 3. Período em que se segue um regímen ou tratamento contra uma doença. 4. Recuperação da saúde. • s. m. 5. Sacerdote que tem encargo de pastorear fiéis. (Também se diz cura de almas.)… …   Dicionário da Língua Portuguesa

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”