- creştere
- CRÉŞTERE, creşteri, s.f. Acţiunea de a creşte. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensităţii, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulţire. ♢ Creşterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulţirea şi creşterea animalelor şi păsărilor, a viermilor de mătase, a peştilor şi stupăritului. 4. Educare, educaţie. ♢ loc. adj. Fără creştere = prost crescut, needucat. ♢ expr. Bună creştere = educaţie aleasă. – v. creşte.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Creştere ≠ descreştere, micşorare, scădereTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeCRÉŞTERE s. 1. dezvoltare, mărire. (Procesul de creştere al unei fiinţe.) 2. dezvoltare, vegetaţie. (Perioadă de creştere a plantelor.) 3. v. înălţare. 4. v. regenerare. 5. v. educare. 6. v. cultură. 7. v. înmulţire. 8. v. extindere. 9. mărire, sporire, (livr.) augmentare. (creştere fondului de rulment.) 10. mărire, ridicare, umflare. (creştere apelor în matca lor.) 11. v. dospire. 12. v. majorare. 13. mărire, ridicare, sporire. (creştere nivelului de trai.) 14. mărire, ridicare, suire, urcare. (creştere temperaturii cuiva.) 15. v. extindere. 16. v. intensificare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCRÉŞTERE s. v. dezvoltare, evoluţie, înaintare, mers-înainte, progres, propăşire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecréştere s. f., g.-d. art. créşterii; pl. créşteriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.