coţăi

coţăí (-ắesc, -ít), vb. – 1. A mişca din coadă. – 2. (refl.) Despre cîini, a se împerechea. – var. coţoi. Creaţie expresivă, a cărei intenţie primitivă este imitarea unei mişcări ritmice, cf. bîţîi, hîţîi, moţăî; caracterul său imitativ este dovedit, în plus, de terminaţia caracteristică -ăi, cf. colcăi, foşgăi, etc. Ca şi în alte cazuri, coincide cu alte creaţii spontane, cu care nu poate avea legătură directă, cf. it. cozzare (› fr. cosser) "a lovi cu coarnele", sau slov. kùcati "despre animale, a se împerechea", a cărui origine expresivă este evidentă (pentru it. cozzare se propune tradiţional un lat. *cottiare, însă cf. Prati). DAR crede că este vorba de două cuvinte diferite, şi pune în legătură primul sens. cu rut. kocofist "codobatură", şi pe al doilea cu căţeli, ambele ipoteze la fel de improbabile. După Cihac, II, 77, în legătură cu rus. kotitisja "despre pisici, a făta". Der. coţăială, s.f. (împerechere, la cîini; arg., copulaţie în general); coţac, s.m. (peşte dintr-o specie nedefinită; persoană slabă), pentru al cărui prim sens cf. fiţă; coţoi, s.m. (ţînc, puşti); coţovei, s.m. (căţel); coţoveică, s.f. (femeie stricată); coţob, adj. (palavragiu, flecar; nesupus, recalcitrant); coţobăi, vb. (a scociorî, a iscodi), var. de la cociobăi; coţobăni (var. coţopăni, coţopeni, coţofeni), vb. refl. (a se ridica, a se înălţa; a se mîndri, a se împăuna; a se strădui); coţobîră (var. coţoligă), s.f. (Trans., veveriţă), cf. rut. kocobirca; încoţopi, vb. (despre cocoşi, a călca găina), cuvînt care lipseşte în dicţionare (cf. Macedonski: cocoşii se apucau să încoţopească puicile prin bălării); coţofană, s.f. (pasăre, Pica caudata; femeie care vorbeşte mult; traversă), a cărui der. se explică pornindu-se de la coţofeni "a se împăuna", datorită îngîmfării atribuite acestei păsări în mentalitatea populară. Acest ultim cuvînt s-ar explica, după Cihac, II, 652 şi Scriban, pornind de la ngr. ϰότζυφας "sturz"; după Tiktin, în legătură cu it. gazza. DAR oscilează între a-l pune în legătură cu coţăi, sau cu rut. kocofist "codobatură"; coţoflic, s.n. (coadă de porc), cuvînt folosit aproape exclusiv în ghicitori); coţulă (var. coţuşcă), s.f. (femeie provocatoare); coţuş, s.m. (persoană băgăcioasă). cf. cotei.

Trimis de blaurb, 07.06.2007. Sursa: DER