coasă

coasă
COÁSĂ, coase, s.f. 1. Unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit. 2. Acţiunea de a cosi; timpul când se coseşte. ♦ Recoltă de plante erbacee cosite. – Din sl. kosa.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

COÁSĂ s. cosire, cosit. (Merge la prima coasă a fânului.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

COÁSĂ s. v. săbiuţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

coásă s. f., g.-d. art. coásei; pl. coáse
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COÁS//Ă coasăe f. 1) Unealtă agricolă manuală, formată dintr-o lamă ascuţită de oţel, fixată de o coadă lungă de lemn, folosită la cositul plantelor furajere, cerealelor etc. 2) Perioada cositului. Timpul coasăei. 3) Cantitate de iarbă cosită. Trei coasăe pe an. [G.-D. coasei; Sil. coa-să] /<sl. kosa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

coásă (coáse), s.f.1. Unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vîrful curbat, cu coadă lungă, folosită la cosit. – 2. Cosit, cositul fînului. – 3. Cuţit de tăbăcari. – 4. Constelaţia Cefeu. – 5. Specie de gladiolă, Gladiolus imbricatus. – Mr., megl. coasă. sl. kosa (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; Cihac, II, 65; Pascu, II, 187; Conev); cf. bg., rut., rus. kosá, sb. kosa, ngr. ϰόσα, alb. kosë. – Der. cosi, vb. (a tăia cu coasa plante; a distruge, a nimici; despre cai, a lovi, în mers, un picior de celălalt), care poate proveni şi direct din sl. kositi, cf. bg. kosjă, sb., cr., rus. kositi, ngr. ϰοσίζω (mr. cusire); cosit, s.n. (tăiere a fînului); cositură, s.f. (iarbă cosită, nutreţ; fîneaţă; cîmp de pe care s-a cosit); coseală, s.f. (rană pe care şi-o face un cal); cosaş, s.m. (om care coseşte; varietate de lăcustă, Locusta viridissima, Locusta cantans; specie de greiere, Gryllus ruralis); ultimele sensuri sînt explicabile prin asemănarea zgomotului produs de greiere cu cel al coasei (pentru formarea cuvîntului, cf. sb., cr. kosač, mag. koszác); cositor, s.n. (cîmp de cosit); cositor, s.m. (cosaş, om care coseşte); cositoare, s.f. (coasă; secerătoare, maşină de secerat); cosa, s.f. (banc, grind de nisip), din rus. kosá "coasă" şi "grind", cuvînt puţin folosit, în Delta Dunării; cosac, s.n. (Olt., colină; pămînt, teren), din sb. kosak "fîneaţă"; coşaci, s.m. pl. (astragal, Astragalus onobrychis), din bg. kosat "păros"); cosalău, s.n. (fîneaţă), din mag. kaszáló, în Maram.; cosaştină, s.f. (Trans., fîneaţă), cu suf. -ştină; cosirişte, s.f. (fîneaţă, mînerul coasei); cosiţel, s.m. (plantă, Sium latifolium).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • coasa — COÁSA s. art. v. cefeu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • Coasa — Original name in latin Coasa Name in other language State code PE Continent/City America/Lima longitude 14 latitude 69.96667 altitude 4430 Population 0 Date 2012 07 19 …   Cities with a population over 1000 database

  • Coasa District — Coasa   District   Country  Peru Region …   Wikipedia

  • Coasa River — River Countries Romania Counties Vrancea County …   Wikipedia

  • Distrito de Coasa — Saltar a navegación, búsqueda El Distrito peruano de Coasa es uno de los 10 distritos de la Provincia de Carabaya, ubicada en el Departamento de Puno, perteneciente a la Región Puno, Perú. Coaza, viene de la palabra quechua compuesta Ocjo huasa,… …   Wikipedia Español

  • hreapcă — HREÁPCĂ, hrepci, s.f. (reg.) Greblă mică aplicată la coasă ca să aşeze în brazdă grânele cosite; p. ext. coasă prevăzută cu o astfel de greblă. – Din ucr. hrabky. Trimis de gall, 24.10.2008. Sursa: DEX 98  HREÁPCĂ s. (tehn.) buhai, cârlig,… …   Dicționar Român

  • cosaş — COSÁŞ, cosaşi, s.m. 1. Om care coseşte. ♢ Compus: cei trei cosaşi = cele trei stele din constelaţia Orionului. 2. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor, care scot un ţârâit asemănător cu fâşâitul coasei. – Coasă + suf. aş. Trimis de… …   Dicționar Român

  • cute — CÚTE, cute, s.f. Piatră de gresie pentru ascuţit uneltele tăioase (mai ales coasa); arcer. – lat. cos, cotis. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÚTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (cute pentru ascuţit coasa.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • pologi — POLOGÍ, pologesc, vb. IV. tranz. (pop.) 1. A tăia, a doborî la pământ iarba sau alte plante, cu coasa sau cu secera; p. ext. a întoarce, a aduna laolaltă mai multe poloage1 (1) (făcând snopi). 2. A face ca iarba sau alte plante să se plece, să se …   Dicționar Român

  • toporâşte — TOPORẤŞTE, toporâşti, s.f. Coadă de coasă, de topor, de secure. [var.: toporíşte s.f.] – Din sl. toporište. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  TOPORÂŞTE s. v. coadă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  toporâşte s …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”