coaje

coaje
coáje (-óji), s.f.1. Ţesut protector extern al rădăcinilor, tulpinilor şi ramurilor unor plante (lemnoase). – 2. Scoarţă (de copac). – 3. Înveliş al unor fructe. – 4. Găoace, înveliş de ou. – 5. (arg.) Portofel. – var. coarje. Mr. coaje, megl. coajă. sl. koža "pieliţă" (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Miklosich, Lexicon, 292; Cihac, II, 65; Conev 89); cf. bg., sb., cr. koža "pieliţă". var. se explică, poate, printr-o contaminare cu scoarţă "coajă groasă" (DAR), sau cu sl. kora "scoarţă" (Puşcariu, Dacor., VIII, 113). – Der. cojiţă, s.f. (pieliţă, membrană), cf. sl., bg., rus. kožica; cojan, s.m. (poreclă a locuitorilor de la cîmpie; după Ghibănescu, se explică prin faptul că, obişnuind să mergă cu pulpele goale, pielea li se îngroaşă pînă ajunge să ia aspect de scoarţă, dar este vorba de o etimologie populară; trebuie să ne gîndim mai curînd la o evoluţie de la "scoarţă, coajă" la "aspru, cu grunji", şi de aici la "necioplit, grosolan", cf. coroblete); cojos, adj. (care are multă coajă); coji (var. descoji), vb. (a curăţa de coajă, a curăţa de teacă); cojnic, adj. (cu pieliţă), cuvînt înv. (sec. XVII), împrumut literar din sl. kožĭna; cojoaică, s.f. (piţigoiul-mare, Certhia familiaris; Tichodroma muraria).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • cojoc — COJÓC, cojoace, s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte făcut din piele de oaie prelucrată cu miţe cu tot, care se poartă mai ales la ţară ca palton (cu blana înăuntru). ♢ expr. Iarnă cu şapte cojoace = iarnă foarte grea. A scutura (cuiva) cojocul sau a i …   Dicționar Român

  • scoarţă — SCOÁRŢĂ, scoarţe, s.f. 1. Înveliş extern (gros şi tare) al trunchiului şi al crengilor unui copac sau al unei plante lemnoase; coajă. ♢ expr. Obraz de scoarţă = om necioplit, lipsit de ruşine de bună cuviinţă. (reg.) Mamă (sau soră) de scoarţă =… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”