ceapcân

ceapcân
CEAPCẤN, ceapcâni, s.m. (reg.; adesea adjectival) Om rău, şiret, rafinat. – Din tc. çapkın.
Trimis de valeriu, 25.09.2008. Sursa: DEX '98

ceápcân s. m., pl. ceápcâni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CEAPCÂN ceapcână (ceapcâni, ceapcâne) şi substantival pop. rar Care vădeşte viclenie; viclean. Cal ceapcân. /<turc. çapkin
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ceapcîn (-nă), adj.1. (înv.) (Cal) care aleargă, de curse. – 2. Rău, ticălos. – Mr. ciapcîn. tc. çapkin (Cihac, II, 559; Şeineanu, II, 123; Lokotsch 394; Ronzevalle 72); cf. bg. čapkănin. – Der. ceapcînlîc, s.f. (şiretenie, răutate), din tc. çapkinlik.
Trimis de blaurb, 27.01.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • chiolhaniu — chiolhaníu, chiolhaníi, s.m. (înv.) om şiret, ceapcân. Trimis de blaurb, 06.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”