carie

carie
CÁRIE, carii, s.f. 1. Leziune de natură microbiană sau chimică a dinţilor, a oaselor şi care, prin evoluţie, formează o cavitate. 2. Defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. – Din fr. carie, lat. caries.
Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98

cárie s. f. (sil. -ri-e), art. cária (sil. -ri-a), g.-d. art. cáriei; pl. cárii, art. cáriile (sil. -ri-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CÁRI//E cariei f. 1) Leziune a dinţilor care, prin evoluţie, formează o cavitate, provocînd distrugerea smalţului şi a dentinei. 2) metal. Defect al pieselor turnate, provocat de gaze. [G.-D. cariei; Sil. -ri-e] /<fr. carie, lat. caries
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CÁRIE s.f. 1. Boală a dinţilor, caracterizată prin măcinarea înceată şi progresivă a smalţului şi a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries].
Trimis de LauraGellner, 16.03.2006. Sursa: DN

cárie (cárii), s.f. – Leziune a dinţilor. lat. caries, fr. carie (sec. XIX); cf. car. – Der. caria, (a caria, a mînca).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CÁRIE s. f. 1. boală a dinţilor prin măcinare lentă şi progresivă a smalţului şi a dentinei. ♢ supuraţie interstiţială a ţesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ♢ degradare a lemnului prin găurire şi măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • carie — carie …   Dictionnaire des rimes

  • carié — carié …   Dictionnaire des rimes

  • carie — [ kari ] n. f. • 1537; lat. caries « pourriture » 1 ♦ Méd. Destruction progressive des tissus osseux. ⇒ ostéite. Carie sèche, sans suppuration. Cour. Carie (dentaire) : lésion qui détruit l émail et l ivoire de la dent et évolue vers l intérieur …   Encyclopédie Universelle

  • carié — carié, ée (ka ri é, ée) part. passé. 1°   Atteint de carie. Os carié. Dent cariée. Arbre carié. Grains cariés.    Fig. Coeur carié, coeur corrompu. 2°   Terme de minéralogie. Se dit d une roche percée de cavités irrégulières …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • carie — CARIE. s. f. Pouriture qui attaque les os. Il y a sujet de craindre que la carie n attaque l os. Il se dit aussi Des blés …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • cárie — s. f. 1. Ulceração que ataca as partes duras do corpo (ossos, dentes, etc.) e as destrói lentamente. 2.  [Figurado] Causa de destruição progressiva. 3.  [Botânica] Doença que corrói os vegetais.   ‣ Etimologia: latim caries, ei, podridão, cárie,… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • carie — CARIE, voyez Anatolie …   Thresor de la langue françoyse

  • carié — Carié, [cari]ée. part. pass …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Carie — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom. Sur les autres projets Wikimedia : « Carie », sur le Wiktionnaire (dictionnaire universel) Une carie dentaire est une lésion affectant une… …   Wikipédia en Français

  • carie — cà·rie s.f.inv. 1a. TS med. processo erosivo o distruttivo di un tessuto duro, osseo o dentario o anche cartilagineo | lesione provocata da tale processo 1b. CO carie dentaria: il dentista mi ha curato una carie 2. TS bot. alterazione o… …   Dizionario italiano

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”