şnur

şnur
ŞNUR, şnururi, s.n. 1. Sfoară (îmbrăcată în mătase colorată, în fir etc.), de obicei răsucită în două sau în trei, întrebuinţată mai ales ca ornament la îmbrăcăminte; şiret1 (2). 2. Ansamblu de fire electrice (foarte) flexibile, izolate între ele şi strânse într-un înveliş protector, folosit pentru racordarea la reţea a lămpilor portative, a fiarelor de călcat, a aparatelor de radio etc. – Din germ. Schnur.
Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX '98

ŞNUR s. 1. şiret, (reg.) şinor. (şnur la un obiect de îmbrăcăminte.) 2. cordon. (şnur electric.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

şnur s. n., pl. şnúruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ŞNUR şnururi n. 1) Sfoară de bumbac, de lână sau de metal, folosită ca ornament la haine sau la mobilier; şiret; găitan; ceapraz. 2) reg. Bentiţă îngustă de material textil, ţesută tubular sau în fâşie, folosită pentru a încheia şi a strânge încălţămintea, unele haine etc.; şiret. 3) Conductor electric flexibil, întrebuinţat pentru a racorda diferite aparate la reţeaua de curent. /<germ. Schnur
Trimis de siveco, 07.01.2007. Sursa: NODEX

ŞNUR s. n. 1. sfoară răsucită din mai multe fire de bumbac, îmbrăcate în mătase colorată; şiret. 2. şnur electric = cordon electric flexibil, pentru racordarea la reţea a unor aparate mobile, lămpi portative etc. (< germ. Schnur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

şnur (-ruri), s.n. – Cordon, laţ, bantă. germ. Schnur (Borcea 209), cf. pol. sznur, rus. snur (Cihac, II, 390). – Der. şnurui, vb. (a împodobi cu galoane, cu şnururi; a coase, a forma registre cu hîrtiile destinate arhivei). Este dubletul lui şinor (var. şînor), s.n. (Trans., Olt., cordon, galon), din germ. prin intermediul mag. sinúr (Diez, Gramm., I, 281; Gáldi, Dict., 158); der. înşinora, vb. (Trans., a galona).
Trimis de blaurb, 29.12.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • snur — snur: på snur (på skrå) …   Dansk ordbog

  • šnur — šnȗr (šnjȗr) m <N mn šnȕrovi> DEFINICIJA reg. 1. licitirani novčani ulog u kartanju 2. šnora, usp. žnora ONOMASTIKA pr. (nadimačko): Šnȗr (Požega, I Slavonija) ETIMOLOGIJA njem. Schnur …   Hrvatski jezični portal

  • snur — …   Useful english dictionary

  • snurglius — snur̃glius, ė smob. (2) žr. snarglius: 1. Amžinas snur̃glius, fe! DūnŽ. 2. Krš Da snur̃glius tebė[ra], o jau kalba kaip didelis Užv …   Dictionary of the Lithuanian Language

  • snurpenot — snur|pe|not sb., en el. et, er el. snurpenot, e(r)ne (et fiskenet) …   Dansk ordbog

  • snurrepiberi — snur|re|pi|be|ri sb., et, er, erne (mærkelig lille ting; pedantisk formalitet) …   Dansk ordbog

  • snurretop — snur|re|top sb., pen, pe, pene …   Dansk ordbog

  • snurrevod — snur|re|vod sb., det, snurrevod, dene, i sms. snurrevods , fx snurrevodsfiskeri, snurrevodsspil …   Dansk ordbog

  • snurrig — snur|rig adj., t, e (pudsig) …   Dansk ordbog

  • snurrighed — snur|rig|hed sb., en, er, erne …   Dansk ordbog

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”