- întâlni
- ÎNTÂLNÍ, întâlnesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. recipr. A da de cineva sau de ceva; a se afla în prezenţa cuiva sau a ceva. ♦ (Despre linii geometrice sau topografice) A (se) atinge, a (se) intersecta într-un punct. 2. refl. recipr. A se vedea cu cineva în urma unei înţelegeri prealabile; a avea întrevedere cu cineva. 3. tranz. A găsi; a descoperi. ♦ (De obicei în construcţii negative) A da peste..., a avea parte de... 4. tranz. şi refl. A (se) găsi, a (se) afla. 5. tranz. şi refl. recipr. A avea pe cineva drept adversar într-o competiţie sportivă; a se lupta, a se confrunta cu cineva într-o competiţie sportivă. – În + tâlni (înv. "a întâlni", probabil < magh.).Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98A (se) întâlni ≠ a (se) despărţiTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimeîntâlní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întâlnésc, imperf. 3 sg. întâlneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. întâlneáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNTÂLN//Í întâlniésc tranz. A găsi în calea sa. /în + înv. a tâlniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNTÂLN//Í mă întâlniésc intranz. 1) (de-spre persoane) A veni în acelaşi loc şi în acelaşi timp (în urma unei înţelegeri prealabile sau întâmplător). 2) (despre fiinţe sau obiecte în mişcare) A trece prin acelaşi loc, venind în întâmpinare şi continuându-şi drumul în direcţii opuse; a se încrucişa; a se ajunge. 3) (despre linii, drumuri) A veni din direcţii diferite, unindu-se într-un punct; a se întretăia; a se încrucişa; a se intersecta. /în + înv. a tâlniTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXîntîlní (întîlnésc, întîlnít), vb. – 1. A da de cineva sau de ceva. – 2. A afla, a găsi, a da peste. – 3. (refl.) A se vedea cu cineva, a coincide undeva cu cineva. – 4. (refl., Maram.) A i se întîmpla ceva cuiva. – var. (înv.) întălni, (Bucov.) tîlni. Mag. találni "a întîlni" (Cihac, II, 509; Tiktin; Gáldi, Dict., 97), cu pref. în-. Der. nu pare normală: rezultatul, *întătălni, pare a se fi disimulat prin dispariţia lui lă: cf., din acelaşi etimon, tătălui (var. întătălui, tătăli), vb. refl. (a se întîlni, a se aduna), cuvînt rar, în Trans. Totuşi, Drăganu, Dacor., VI, 159 şi DAR resping această der. şi îl explică pe întîlni prin intermediul mag. talán "poate", ipoteză inadmisibilă. Apare din sec. XVI. – Der. întîlnit, adj. (găsit, aflat; care a suferit o boală brusc; în medicina populară se spune despre apa aflată la confluenţa a două surse); întîlnitor, adj. (care întîlneşte); întîlnire (var. tîlnire), s.f. (acţiunea de a întîlni; contact, întrevedere; meci); întîlniş, s.n. (întîlnire); întîlnitură, s.f. (confluenţă; paralizie, atribuită în medicina populară întîlnirii cu duhurile rele); îltîlneală, s.f. (paralizie).Trimis de blaurb, 13.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.