întemeiat

întemeiat
ÎNTEMEIÁT, -Ă, întemeiaţi, -te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, raţional. 2. (înv.) Întărit, puternic, consolidat. [pr.: -me-iat] – v. întemeia.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Întemeiat ≠ neîntemeiat, netemeinic
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNTEMEIÁT adj., adv. 1. adj. v. fundamentat. 2. adv. v. just.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNTEMEIÁ//T întemeiattă (întemeiatţi, întemeiatte) 1) v. A ÎNTEMEIA şi A SE ÎNTEMEIA. 2) Care este susţinut prin argumente solide; argumentat; motivat. 3) înv. Care are putere de rezistenţă. /v. a întemeia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • dreptate — DREPTÁTE, (rar) dreptăţi, s.f. Principiu moral şi juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine şi să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaşte drepturile fiecăruia şi de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine. ♢ loc …   Dicționar Român

  • colonie — COLONÍE1, colonii, s.f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraş întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraş întemeiat de romani în ţinuturile cucerite, având rol economic,… …   Dicționar Român

  • logic — LÓGIC, Ă, logici, ce s.f., adj. I. s.f. 1. Ştiinţă a demonstraţiei, al cărei obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte. ♢ Logică generală = logică clasică, de tradiţie… …   Dicționar Român

  • benedictin — BENEDICTÍN, Ă, benedictini, e, subst., adj. 1. s.m. şi f. Călugăr (sau călugăriţă) din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI. 2. adj. Care aparţine benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ fig. Laborios, harnic, muncitor …   Dicționar Român

  • drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… …   Dicționar Român

  • echitabil — ECHITÁBIL, Ă, echitabili, e, adj. (Despre acţiuni, idei etc.) Întemeiat pe dreptate, pe adevăr; just, drept, nepărtinitor. – Din fr. équitable. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98  Echitabil ≠ inechitabil, neechitabil Trimis de… …   Dicționar Român

  • just — JUST, Ă, juşti, ste, adj. (Adesea adverbial) 1. Conform cu adevărul sau cu echitatea; drept, adevărat, echitabil. ♢ (Despre oameni) Care acţionează şi judecă în conformitate cu dreptatea. ♢ Fundat, legitim, legal. 2. Potrivit2, corespunzător. –… …   Dicționar Român

  • livresc — LIVRÉSC, Ă, livreşti, adj. Întemeiat numai pe informaţia din cărţi. ♦ (Despre cuvinte, expresii) Folosit numai în cărţi şi în limbajul oamenilor culţi. – Din fr. livresque. Trimis de LauraGellner, 24.05.2004. Sursa: DEX 98  LIVRÉSC adj.… …   Dicționar Român

  • pitagorism — PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esenţa tuturor lucrurilor este numărul şi care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei şi al astronomiei. [var.: pitagoreísm …   Dicționar Român

  • binecuvântat — BINECUVÂNTÁT, Ă, binecuvântaţi, te, adj. 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ fig. Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acţiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptăţit,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”