întemeiá — vb., ind. prez. 1 sg. întemeiéz, 3 sg. şi pl. întemeiázã, 1 pl. întemeiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. întemeiéze; ger. întemeínd … Romanian orthography
funda — FUNDÁ, fundez, vb. I. tranz. A pune bază; a întemeia, a înfiinţa, a institui, a crea. ♦ A întemeia afirmaţii, idei, teorii etc. pe argumente, pe probe. [var.: fondá vb. I.] – Din fr. fonder, lat. fundare. Trimis de zaraza joe, 11.02.2009. Sursa:… … Dicționar Român
baza — BAZÁ, bazez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 BAZÁ vb. 1. a se… … Dicționar Român
întemeiat — ÎNTEMEIÁT, Ă, întemeiaţi, te, adj. 1. (Despre abstracte) Sprijinit pe argumente solide, potrivit cu regulile logicii, just, logic, raţional. 2. (înv.) Întărit, puternic, consolidat. [pr.: me iat] – v. întemeia. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… … Dicționar Român
bază — BÁZĂ, baze, s.f. I. 1. Parte care susţine un corp, o clădire sau un element de construcţie; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori faţă a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziţie orizontală). ♦ Dreaptă care… … Dicționar Român
înfiinţa — ÎNFIINŢÁ, înfiinţez, vb. I. 1. tranz. A face să ia fiinţă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui. 2. refl. (Despre oameni) A se prezenta, a se înfăţişa undeva (pe neaşteptate). – În + fiinţă. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 A… … Dicționar Român
ctitori — CTITORÍ, ctitoresc, vb. IV. tranz. A întemeia, a funda o biserică, o mănăstire; p. ext. a pune bazele unei instituţii, unei asociaţii etc. – Din ctitor. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CTITORÍ vb. v. înfiinţa. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
institui — INSTITUÍ, instítui, vb. IV. tranz. A înfiinţa, a întemeia, a funda (prin lege); a stabili, a alcătui1. – Din fr. instituer, lat. instituere. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 A institui ≠ a lichida, a suprima Trimis de siveco,… … Dicționar Român
rezema — REZEMÁ, reázem, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) aşeza astfel încât să fie susţinut de ceva: a (se) sprijini, a (se) propti. ♢ expr. (tranz.; fam.) A rezema pereţii (sau peretele) = a nu lua parte la dans, la joc; a nu face nimic. 2. refl. fig. A … Dicționar Român
sprijini — SPRIJINÍ, spríjin, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) susţine, a (se) rezema, a (se) propti (ca să nu cadă). ♦ fig. A pune bază pe ceva sau a constitui temeiul a ceva; a (se) întemeia pe... 2. tranz. fig. A ajuta pe cineva sau ceva, a ocroti, a… … Dicționar Român
