vechime

vechime
VECHÍME s.f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însuşirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcţie. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie. – Vechi + suf. -ime.
Trimis de cornel, 27.02.2004. Sursa: DEX '98

VECHÍME s. 1. (livr.) vetustate, vetusteţe, (înv.) bătrâneţe, vechitură, vârstă. (Ce vechime are acest obiect?) 2. v. antichitate.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vechíme s. f., g.-d. art. vechímii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VECHÍME f. 1) Stare a ceea ce este vechi, ce există de demult. 2) pop. Durată de timp în care se desfăşoară activitatea unei persoane într-un anumit domeniu. vechime în muncă. 3) Trecut îndepărtat. ♢ Din vechime de demult; de pe vremuri. În vechime pe vremuri; în antichitate. [G.-D. vechimii] /vechi + suf. vechimeime
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • patină — PATÍNĂ1 s.f. 1. Strat subţire rezultat din oxidarea naturală sau artificială a bronzului. prin care acesta capătă la suprafaţă o pojghiţă de carbonat de cupru, de culoare verde. ♦ p. anal. Culoare caracteristică pe care o capătă, sub influenţa… …   Dicționar Român

  • antichitate — ANTICHITÁTE, (2) antichităţi, s.f. 1. Epocă a civilizaţiei vechi, în special a celei greco romane; vechime. 2. (Mai ales la pl.) Obiect antic, monument vechi, rămăşiţă istorică. [var.: (înv.) anticitáte s.f.] – Din fr. antiquité, lat. antiquitas …   Dicționar Român

  • bimilenar — BIMILENÁR, Ă, bimilenari, e, adj. Care durează sau are o vechime de (circa) două mii de ani. – Din fr. bimillénaire. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  bimilenár adj. → milenar Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic  …   Dicționar Român

  • talion — TALIÓN s.n. Pedeapsă sau răzbunare (specifică orânduirii sclavagiste) care constă în tratarea vinovatului în acelaşi chip în care a procedat şi el cu victima lui. ♢ Legea talionului = lege penală la unele popoare din vechime, prin care se aplică… …   Dicționar Român

  • vetustate — VETUSTÁTE s.f. (livr.) Vechime, bătrâneţe. ♦ Stare de deteriorare provocată de trecerea timpului. – Din fr. vétuste, lat. vetustas, atis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VETUSTÁTE s. v. vechime. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • bisecular — BISECULÁR, Ă, biseculari, e, adj. (Rar.) Cu vechime de două secole. – Din fr. biséculaire. Trimis de paula, 14.07.2002. Sursa: DEX 98  biseculár adj. m., pl. biseculári; f. sg. biseculáră, pl …   Dicționar Român

  • gradaţie — GRADÁŢIE, gradaţii, s.f. 1. Creştere sau descreştere treptată, progresivă, înaintare succesivă (a unui proces, a unui fenomen, a unei acţiuni etc.). 2. Fiecare dintre diviziunile care se găsesc pe suportul unui instrument de măsură cu scări… …   Dicționar Român

  • sabeism — SABEÍSM s.n. Cultul focului şi al corpurilor cereşti practicat în vechime de caldeeni, de perşi etc. [pron. be ism. / < fr. sabéisme]. Trimis de LauraGellner, 27.08.2005. Sursa: DN  SABEÍSM s. n. cult al focului şi al corpurilor cereşti, în… …   Dicționar Român

  • vechi — VECHI, VÉCHE, vechi, adj. 1. Care există de mult timp, din alte vremuri; care ţine, durează, se face de multă vreme; făcut de mult. ♢ Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariţie; b) antichitate; ţările, locuitorii din… …   Dicționar Român

  • vechie — VECHÍE, s.f. (înv.) Vechime; antichitate. – Vechi + suf. ie. Trimis de cornel, 27.02.2004. Sursa: DEX 98  VECHÍE s. v. antichitate, vechime. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  vechíe s. f., art …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”