blestemăţie

blestemăţie
BLESTEMĂŢÍE, blestemăţii, s.f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat +suf. -ie.
Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX '98

BLESTEMĂŢÍE s. v. abjecţie, fărădelege, infamie, josnicie, mişelie, mârşăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloşie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

blestemăţíe s. f., art. blestemăţía, g.-d. art. blestemăţíei: pl. blestemăţíi, art. blestemăţíile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • blestema — BLESTEMÁ, bléstem, vb. I. tranz. A invoca urgia divinităţii împotriva cuiva. ♦ intranz. A înjura, a ocărî, a huli.[prez. ind. acc. şi: blestém] – lat. pop. blastimare (= blasphemare). Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • depravare — DEPRAVÁRE, depravări, s.f. Faptul de a se deprava; corupţie (2), blestemăţie, desfrâu, depravaţiune. – v. deprava. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPRAVÁRE s. 1. v. corupere. 2. v. corupţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • drăcie — DRĂCÍE, drăcii, s.f. 1. Ştrengărie, poznă, năzbâtie; drăcovenie, drăcărie. 2. Faptă rea; blestemăţie. ♢ expr. Ei, drăcie! sau ei, drăcia dracului! exclamaţie de surpriză şi de nemulţumire. 3. Minunăţie, ciudăţenie. 4. Vrăjitorie, farmec. – Drac + …   Dicționar Român

  • ticăloşie — TICĂLOŞÍE, ticăloşii, s.f. 1. Stare de decădere morală; p. ext. faptă comisă de un om ticălos (1), faptă josnică; nemernicie, mârşăvie, ticăloşenie, josnicie. 2. (înv.) Mizerie, sărăcie; nefericire, nenorocire. – Ticălos + suf. ie. Trimis de ana… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”