sprinceană

SPRINCEÁNĂ s.f. v. sprânceană.

Trimis de LauraGellner, 03.10.2008. Sursa: DEX '98



sprinceánă (-éne), s.f. – 1. Fire de păr crescute în linie arcuită deasupra ochiului. – 2. Muche, contrafort. – 3. Bombeu, vîrf de încălţăminte. – var. sprînceană. Mr. suprăceană. lat. *supercenna în loc de *supergenna, cf. geană şi sp. sobreceño (Batistti, II, 953; cf. Cipariu, gram., 48; Cihac, I, 107). Urmaşul rom., *spriceană (cf. mr.), a primit un infix nazal, ca în port. sobrancelha; î în loc de i este recent, puţin răspîndit şi pare să răspundă unei preocupări de armonie vocalică, ca de ex. în obrinteală › obrînteală. În general se propune etimonul lat. supercĭlium (Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 111; Puşcariu 1629; Tiktin; REW 8459; Candrea), care pare mai dificil fonetic şi care, în orice caz, necesită ipoteza unei contaminări cu geană. Confuzia cu sufruncea (Şeineanu, Semasiol., 105; Meyer, alb. St., IV, 120; Tiktin) nu pare posibilă. După Byck-Graur, 21, i din sprinceană se explică prin influenţa pl. Uz general (ALR, I, 21). – Der. sprincenat, adj. (cu sprîncene mari).

Trimis de blaurb, 13.01.2009. Sursa: DER