- spinteca
- SPINTECÁ, spíntec, vb. I. tranz. 1. A despica cu un instrument ascuţit trupul (sau o parte a trupului) unei fiinţe, printr-o tăietură lungă şi adâncă. ♦ tranz. şi refl. recipr. A (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere). ♦ A despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcţiei de orientare a cristalelor etc. 2. fig. A străbate spaţiul (cu iuţeală). 3. A sfâşia, a rupe (haine, stofe). – lat. *expanticare (< pantex).Trimis de LauraGellner, 22.06.2004. Sursa: DEX '98SPINTECÁ vb. 1. v. tăia. 2. a despica. (I-a spinteca pântecele.) 3. a crăpa, a despica, a sparge, a tăia, (reg.) a sfărâma. (A spinteca lemne pentru foc.) 4. a (se) despica, a (se) tăia. (Plugul spinteca brazde adânci.) 5. a rupe, a sfâşia, (înv.) a sparge. (Îşi spinteca hainele şi-şi smulgea părul.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPINTECÁ vb. v. diseca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespintecá vb., ind. prez. 1 sg. spíntec, 3 sg. şi pl. spíntecă; conj. prez. 3 sg. şi pl. spínteceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SPINTECÁ spíntec tranz. 1) A desface printr-o tăietură adâncă şi lungă (cu ceva ascuţit); a despica; a crăpa. 2) A ucide sau a răni cu o armă albă (cuţit, pumnal etc.); a tăia; a înjunghia. 3) (un material fibros) A tăia în lung. 4) (aerul, valurile etc.) A străbate cu o viteză deosebită; a despica; a tăia. /<lat. expanticareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE SPINTECÁ mă spíntec intranz. A face (concomitent) schimb de tăieturi lungi şi adânci (cu cineva). /<lat. expanticareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXspintecá (-c, -át), vb. – 1. A scoate măruntaiele, a eviscera, a despica. – 2. A tăia, a crăpa. – 3. A străbate. – Mr. spîntic(are). lat. expantĭcāre (Puşcariu 1622; Candrea-Dens., 1394; REW 3032, cf. Lambrior 100; Philippide, Principii, 99), cf. pîntece şi ven. spantegar "a desface", abruz. spandeka "a chinui", calabr. spantecare "a deschide". – Der. spintecător, adj. (care spintecă); spintecătură, s.f. (tăietură, crăpătură, despicătură).Trimis de blaurb, 10.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.