- sosi
- SOSÍ, sosesc, vb. I. 1. intranz. A ajunge într-un anumit loc (şi într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A începe să se desfăşoare. ♢ loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ♢ expr. A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară. 2. tranz. (pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde. 3. intranz. (Rar) A fi în situaţia să..., a se întâmpla să... – Din ngr. sóso (viit. lui sóno).Trimis de RACAI, 01.11.2006. Sursa: DEX '98A sosi ≠ a pleca, a se duceTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSOSÍ vb. 1. v. ajunge. 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a sosi şi el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ţi-a sosi încă scrisoarea mea?) 4. v. face.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSOSÍ vb. v. ajunge, deveni, împlini, prinde.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sosésc, imperf. 3 sg. soseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. soseáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SOS//Í sosiésc intranz. 1) (despre fiinţe, vehicule etc.) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanţe; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etc.) A se produce în timp; a veni. ♢ A-i sosi cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul să moară. /<ngr. sósoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsosí (-sésc, -ít), vb. – 1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situaţia să ..., a fi destul să ... ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Puşcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s.n. (venit, ajuns); sositor, s.m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosinţă, s.f. (înv., insuficienţă).Trimis de blaurb, 06.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.