situaţie

situaţie
SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile de existenţă şi de dezvoltare ale unei persoane, ale unei colectivitaţi, ale unei activitaţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. ♢ expr. A fi la înălţimea situaţiei = a corespunde pe deplin unei misiuni încredinţate. A te pune în situaţia cuiva = a încerca să înţelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ţi da seama de modul lui de a gândi sau de a acţiona. A fi călare (sau stăpân) pe situaţie = a fi stăpân pe împrejurări în momente grele, critice. ♦ Poziţie socială, materială sau morală în care se află cineva. ♢ expr. A-i face cuiva o situaţie = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziţie socială, materială si morală bună. ♦ (concr.) Avere. ♦ fig. Dispoziţie, stare sufletească. 2. Dare de seamă, raport, inventar. ♢ Situaţia casei = stare de fapt, constatată zilnic sau ocazional, a numerarului şi a gestiunii băneşti a unei întreprinderi; raport2 asupra rezultatului constatărilor făcute cu acest prilej. 3. (Rar) Aşezare, poziţie a unui teren, a unei localităţi. [var.: (înv.) situaţiune s.f.] – fr. situation.
Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM

SITUÁŢIE, situaţii, s.f. 1. Totalitatea împrejurărilor care determină la un moment dat condiţiile existenţei unei fiinţe, a unei colectivităţi, a unei activităţi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. expr. A fi la înălţimea situaţiei = a corespunde pe deplin unei misiuni încredinţate. A te pune în situaţia cuiva = a încerca să înţelegi împrejurările în care se află altul, pentru a-ţi da seama de modul lui de a gândi sau de a reacţiona. A fi stăpân (sau călare) pe situaţie = a domina o situaţie în împrejurări critice, a fi sigur de ceva, a şti să se descurce (într-o situaţie dificilă). ♦ (În sintagma) Situaţie limită = situaţie excepţională, la extremă, aparent fără ieşire, care impune luarea fără întârziere a unei hotărâri radicale. ♦ Poziţie socială, materială sau morală în care se află cineva. ♢ expr. A-i face cuiva o situaţie = a ajuta pe cineva să ajungă la o poziţie socială, materială şi morală bună. ♦ (concr.) Avere. ♦ fig. Dispoziţie, stare sufletească. 2. Prezentare detaliată a unor date privind rezultatele unei activităţi economice sau financiare dintr-un domeniu (comparativ cu sarcinile planificate); raport; inventar. ♦ Document în care se prezintă o stare de lucruri, mersul unor lucrări etc. 3. (Rar) Aşezare, poziţie a unui teren, a unei localităţi etc. [pr.: -tu-a-. – var.: (înv.) situaţiúne s.f.] – Din fr. situation.
Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX '98

SITUÁŢIE s. 1. caz, circumstanţă, condiţie, conjunctură, ipostază, împrejurare, postură, poziţie, stare, (înv.) încunjurare, peristas, prilejire, stat, împrejurstare, (fig.) context. (În această situaţie nu poate acţiona.) 2. v. împrejurare. 3. v. dispoziţie. 4. stare, (înv.) stepenă. (situaţie înfloritoare.) 5. soartă, stare. (Nu ştie nimic de situaţie lor.) 6. etapă, fază, punct, stadiu. (În ce situaţie se află lucrările începute?) 7. (concr.) raport, referat, dare de seamă, (prin Transilv.) sămădaş, (înv.) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit o situaţie despre ...) 8. condiţie, poziţie, stare, (înv. şi pop.) obraz, (Transilv.) prindoare. (situaţie socială.) 9. v. rang. 10. loc, poziţie. (Ocupă o situaţie onorabilă în societate.) 11. poziţie, (înv.) pusăciune. (O situaţie de indiviat.) 12. rost, stare. (Avea acum şi el o situaţie.) 13. v. avere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

SITUÁŢIE s. v. amplasament, aşezare, loc, poziţie.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

situáţie s. f. (sil. -tu-a-ţi-e), art. situáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. situáţiei; pl. situáţii, art. situáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SITUÁŢI//E situaţiei f. 1) Ansamblu de împrejurări în care se află o persoană, o colectivitate, un popor sau o ţară la un moment dat; stare de fapt. situaţie economică. situaţie familială. ♢ A te pune în situaţiea cuiva a căuta să înţelegi comportarea cuiva, închipuindu-te în locul lui. A fi la înălţimea situaţieei a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate; a fi la nivel. Ieşire din situaţie modalitate de a ieşi dintr-o încurcătură; soluţie. situaţiea obligă poziţia ocupată implică responsabilitate. 2) Poziţie socială sau materială. ♢ Om cu situaţie om aranjat. A-i face cuiva o situaţie a ajuta pe cineva să avanseze. 3) Totalitate de bunuri materiale pe care le posedă o persoană sau o colectivitate; avere. 4) Dispoziţie spirituală; stare sufletească. 5) Document prin care se prezintă o stare de lucruri; scurtă dare de seamă. [G.-D. situaţiei; Sil. -tu-a-ţi-e] /<lat. situato, situaţieonis, fr. situation
Trimis de siveco, 10.12.2006. Sursa: NODEX

SITUÁŢIE s.f. 1. Stare, poziţie, aşezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o ţară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic şi social. ♦ A fi la înălţimea situaţiei = a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate. ♦ Loc, stare pe care o are cineva în viaţa socială. ♦ Stare a unei persoane în raport cu condiţia sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale. 2 Dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). 3. Aşezare, poziţie a unei localităţi, a unui teren etc.; situare. [gen. -iei, var. situaţiune s.f. / cf. fr. situation, it. situazione].
Trimis de LauraGellner, 24.04.2007. Sursa: DN

SITUÁŢIE s. f. 1. stare, poziţie, aşezare, ansamblu de împrejurări în care se află la un moment dat o persoană, o localitate, o ţară, un popor etc. din punct de vedere economic, politic şi social. o a fi la înălţimea ĩ = a corespunde pe deplin unei sarcini încredinţate. ♢ loc, stare pe care o are cineva în viaţa socială. ♢ stare a unei persoane în raport cu condiţia sa (economică, socială etc.) sau cu interesele sale: avere. o situaţie limită = situaţie excepţională, extremă, care impune hotărâri radicale. 2. dare de seamă, raport (asupra unei stări de fapt, a unui inventar etc.). (< fr. situation, lat. situatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • situáţie — s. f. (sil. tu a ţi e), art. situáţia (sil. ţi a), g. d. art. situáţiei; pl. situáţii, art. situáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • moeilijke situatie — dyam, problema …   Woordenlijst Sranan

  • condiţie — CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. şi adv. Fără… …   Dicționar Român

  • caz — CAZ, cazuri, s.n. 1. Împrejurare, circumstanţă, situaţie. ♢ Caz de conştiinţă = Împrejurare în care cineva ezită între sentimentul datoriei şi un interes propriu. ♢ expr. A admite cazul că... = a presupune că... A face caz de ceva = a acorda prea …   Dicționar Român

  • poziţie — POZÍŢIE, poziţii, s.f. 1. Loc pe care îl ocupă cineva sau ceva (în raport cu altcineva sau cu altceva); fel, mod în care este aşezat cineva sau ceva (în spaţiu); p. ext. peisaj din natură. ♦ Loc pe care îl ocupă o notă sau o cheie pe portativ;… …   Dicționar Român

  • stare — STÁRE, stări, s.f. 1. Situaţie în care se află cineva sau ceva; mod, fel, chip în care se prezintă cineva sau ceva. ♢ expr. A fi în stare (să...) = a putea, a fi capabil să... (Rar) Faptul de a sta într un anumit fel; poziţie a corpului; postură …   Dicționar Român

  • jenă — JÉNĂ s.f. 1. Sentiment de sfială de care este cuprins cineva când se află într o situaţie penibilă; stinghereală. ♦ Situaţie grea, neplăcută; încurcătură, strâmtoare. ♢ Jenă financiară = lipsă de bani. 2. Senzaţie supărătoare, durere organică… …   Dicționar Român

  • egalitate — EGALITÁTE, egalităţi, s.f. 1. Faptul de a fi egal, stare a două sau a mai multor lucruri egale între ele. ♦ Uniformitate, uniformizare. ♦ (Sport) Situaţie în care mai mulţi participanţi realizează acelaşi număr de puncte în cadrul aceluiaşi… …   Dicționar Român

  • ipostază — IPOSTÁZĂ, ipostaze, s.f. Stare, situaţie în care se găseşte cineva sau ceva; aspect, înfăţişare, chip. [var.: (înv.) ipostás s.n.] – Din fr. hypostase. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IPOSTÁZĂ s. 1. v. aspect. 2. v …   Dicționar Român

  • loc — LOC, locuri, s.n. I. 1. Punct, porţiune determinată în spaţiu. ♢ loc. adv. Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemişcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeaşi bucată de pământ, acolo unde se află… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”